Ordonanta pentru suplinirea acordului unui parinte la iesirea minorului din tara

Situatia e similara pentru acordul pentru eliberarea unui pasaport pentru un minor.
Consider ca, desi art. 919 nu specifica ca acest tip de masuri poate fi luat pe calea ordonantei, in anumite cazuri se poate apela la instanta si pentru iesirea din tara a minorului pe cale de ordonanta.
Cred ca 919 este prea restrictiv ("Art. 919. - Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.") si ca se refera, oricum, la masurile de luat de instanta in timpul divortului.
In afara procedurii divortului, se aplica 996 Cod civil prin care se pot lua si alte masuri vremelnice privitoare la minori.

Ordonanta trebuie sa fie vremelnica, sa prezinte urgenta si sa nu prejudicieze fondul.
Daca minorul trebuie sa iasa din tara urgent pentru un concurs, o interventie chirurgicala etc., atunci si urgenta si vremelnicia si neprejudicierea fondului sunt indeplinite.
Daca insa, din pacate, unul dintre parinti iosi doreste o ocolire a dispozitiilor legale privitoare la acordul pentru iesirea din tara, asa incat sa mearga la Paris ori la Nisipurile de Aur oricand cu pruncul, atunci nu vad indeplinita niciuna dintre cele trei cerinte de admisibilitate.
O astfel de ordonanta ar produce efecte definitiv, luand unuia dinrte parinti o parte a prerogativelor sale, influientand autoritatea parinteasca. O ordonanta e temporara daca prin ea se permite parintelui sa iasa o data din tara, in perioada x sau y, in scopul z sau t si nu oricand, oriunde... aceasta permisiune nu mai e nici temporara si, in anumite cazuri, nici in interesul copilului.

Unele voci sustin ca, daca se desfasoara in paralel cu o actiune pe fond, ordonanta pentru suplinirea acordului la iesirea din tara oricand si oriunde ar fi admisibila.
Nu inteleg cum s-ar trece peste neindeplinirea conditiei de vremelnicie daca exista si actiune pe fond? Si de ce sa mai faci actiune pe fond?
Daca am o ordonanta favorabila, aplicabila pana la judecata fondului, scopul meu e atins si fondul ar fi bine, pentru mine, sa nu se judece niciodata. Caci pana atunci merg cu ordonanta inainte.
Nu cred ca o ordonanta e admisibila in acest domeniu, indiferent de existenta fondului sau nu; pe fond pot renunta la judecata dupa admiterea ordonantei, simpla existenta a unui dosar pe fond pe rolul instantei nu ajuta la probarea vremelniciei sau urgentei! Ce ar demonstra fondul? Nimic.
In plus, ordonanta e vremelnica prin natura ei, or la iesirea din tara e nevoie de o hotarare irevocabila; in esenta, irevocabil inseamna ca are putine sanse de a fi schimbata, ca e stabila, definitiva, or in cazul ordonantei vremelnicia face parte din caracterul ei. O ordonanta e provizorie si nu are stabilitatea unei hotarari pe fond.

Pentru alte cazuri, vremelnicia sau urgenta se apreciaza diferit; de exemplu, o ordonanta pentru inscrierea copilului al scoala nu o vad admisibila, insa una pentru inscrierea lui in clasa a VI-a la scoala nr. 82 de exemplu, da.

In concluzie, tot colaborarea buna cu celalalt parinte e de ajutor pentru iesirile din tara...

Divort - decizia

Credeti ca doriti sa divortati. Nimic nu mai merge, certurile o tin lant, copiii sufera...
Pacat, dar se poate ajunge si in situatii de acest gen. Totusi, intai cantariti daca nu e doar o situatie temporara, dificila a familiei mai mult decat finalul familiei dv.

Pasul 1 ar fi sa discutati cu partenerul. Ce crede el, cum va mai merge, de ce crede ca mai merge sau de ce nu. Nu luati o decizie fara mai multe discutii si, ideal, decizia ar fi indicat sa fie una comuna.
Nu implicati copiii in luarea deciziei, nu puneti raspunderea pe umerii lor; ii puteti doar informa ca analizati.

Discutiile in cuplu care duc la formarea unei hotarari inauntrul fiecarui partener au ca scop acceptarea unei incercari de reconciliere sau a separarii, duc la costuri de timp, nervi si bani reduse pentru ambii in caz de separatie, o colaborare normala ulterior privind cresterea copiilor si nu numai.
Adica, desi va amana decizia de a va separa cu o saptamana sau chiar cateva luni, un an, este o investitie in sanatatea dv. emotionala, a partenerului pe care totusi l-ati iubit candva, a copiilor. Este o investitie intr-un partaj mai ieftin, este o investitie in finalizarea relatiei (ca si relatia s-a nascut, s-a consumat si acum e pe moarte). Moartea relatiei nu e finalul, inmormantarea ei e finalul si se face cu atat mai usor cu cat ambii parteneri contribuie.
O relatie neincheiata duce la dificultati emotionale in incercarea unei relatii noi, ceea ce nu e de dorit. Se formeaza o frustrare, o ranchiuna privitor la fostul partener desi, cel mai probabil, ambii ati contribuit la moartea relatiei.

Sigur, relatia se poate si insanatosi; asta va dati seama, eventual, tot din discutii cu partenerul. Ar mai ajuta discutii comune cu o persoana neutra cuplului, nu ruda: un nas, un preot, un mediator sau, cel mai recomandat de mine, un psiholog. Daca nu aveti resurse financiare pentru a plati un psiholog bun, atunci axati-va mai mult pe luarea deciziei in cuplu; puteti lua o pauza temporara din relatie, de acord; puteti sa va mutati temporar in alta locuinta, unul sau ambii in alt loc decat locuinta familiei. Sa luati aminte ca despartirea in fapt face sa curga niste termene de prescriptie...

In final, dupa ce ati reusit sa luati o decizie, sa o comunicati familiei, prietenilor, imediat dupa mergeti la un avocat. Sau doi. Sau trei. Pana gasiti unul compatibil cu dv. si care va poate ajuta in legalizarea deciziei dintre dv. si partener, oricare ar fi ea: de despartire, de separare temporara de fapt, de partaj, de... de...

Nu uitati: un divort sanatos va ajuta sa mergeti mai departe! Sau o impacare la fel de sanatoasa!
Succes!