Din pacate, societatea inca nu e pregatita, la noi, pentru o sanctionare a parintilor care nu comunica. Pentru acest motiv, solutiile practice de obligare a celuilalt parinte sa colaboreze se cauta de la caz la caz, individual, incercand marea cu degetul.
Pe de alta parte, depinde la ce anume se refera comunicarea. Ce sa comunice unul sau altul dintre parinti? Asa, generic, discutia e inutila. In discutii concrete, uneori, se pot gasi ori negocia solutii concrete.
Este absolut normal ca doi parinti, impreuna sau separat, sa discute cu invatatoarea, prietenii, parintii prietenilor copilului lor. Nu are nicio importanta ca sunt un cuplu sau nu, asa cum nu are nicio importanta starea de pubertate sau adolescenta a copilului rusinat, uneori, ca se prezinta cu parintele la scoala.
Asta inseamna sa fii parinte, anturajul, prietenii, activitatile trebuie cunoscute parintilor, e o normalitate, o realitate obiectiva, parintii raspund pentru tine si, ca urmare, trebuie sa te poata indruma. Pentru asta trebuie sa cunoasca.
E in interesul copilului ca un parinte sa ii poata da sfaturi si indrumari in deplina cunostinta de cauza si este in interesul celuilalt parinte ca sa nu isi asume singur intreaga raspundere parinteasca. Cu alte cuvinte, e si in interesul parintelui sa comunice cu celalalt parinte despre... orice legat de copil. Isi pot, astfel, coordona abordarile spre o educatie unitara.
Din pacate, parintii care nu comunica bine isi educa inconstient copilul sa aiba relatii nesanatoase, autosabotante, agresive. Parintii lui sunt alfa si omega, ei sunt acceptati oricum ar fi si ei determina primele modele comportamentale ale copilului. Asadar, vor determina si de bine si de rau, si frustrare si agresiune sau... comunicare si toleranta.
Din pacate, inca nu suntem suficient de pregatiti sa intelegem ca interesul copilului e unul superior intereselor noastre, ca trebuie sa negociem si sa comunicam si in situatii neplacute pentru noi. De aceea, inca nu exista sanctiune legala.
In alte sisteme de drept, sanctiunea consta in timpul pe care il aloca instanta parintilor, capacitatea lor de comunicare si colaborare fiind un criteriu pentru program si locuinta minorului. Nu exista prea multe sanctiuni contraventionale sau similare.
Dupa mine, e un abuz asupra copilului sa nu comunici cu celalalt parinte si sa intretii sau sa provoci o stare de razboi continuu. Totusi, nu avem autoritati de protectie a copilului indeajuns specializate si nici cu indeajuns de multi angajati pentru toate cazurile actuale...
joi, 3 decembrie 2015
miercuri, 25 noiembrie 2015
Credite ipotecare si riscul bancii
Dupa ani in care clientul debitor isi asuma toate riscurile, de la riscul de curs valutar la devalorizarea imobilului, iacata ca in final legislatia s-a indreptat inspre reglarea situatiei.
Astfel, banca e cea care trebuie sa suporte riscul devaloriozarii unei monede, dupa ultimele hotarari pronuntate de instante.
Mai nou chiar, banca ar trebui sa suporte si riscul devalorizarii imobilului in caz ca, asa cum spune legea votata azi de deputatii romani, debitorul ipotecar hotaraste sa dea imobilul bancii in schimbul stergerii datoriei.
Pana la urma, era cumva nedrept sa ramana omul si fara casa, si cu banii luati. Si sa suporte riscul pe care investitorul, banca, ar fi trebuit sa il evalueze.
In trecut, evalua bine sau prost, banca oricum castiga. Motiv pentru care majoritatea agentilor de vanzari bancari, brokeri etc. iti vindeau orice credit la care te incadrai, fara a estima deloc ce sanse are creditul in cauza sa ajunga la capat, omul sa se bucure de casa si banca de profit.
Asteptam promulgarea si publicarea legii in Monitorul Oficial.
Astfel, banca e cea care trebuie sa suporte riscul devaloriozarii unei monede, dupa ultimele hotarari pronuntate de instante.
Mai nou chiar, banca ar trebui sa suporte si riscul devalorizarii imobilului in caz ca, asa cum spune legea votata azi de deputatii romani, debitorul ipotecar hotaraste sa dea imobilul bancii in schimbul stergerii datoriei.
Pana la urma, era cumva nedrept sa ramana omul si fara casa, si cu banii luati. Si sa suporte riscul pe care investitorul, banca, ar fi trebuit sa il evalueze.
In trecut, evalua bine sau prost, banca oricum castiga. Motiv pentru care majoritatea agentilor de vanzari bancari, brokeri etc. iti vindeau orice credit la care te incadrai, fara a estima deloc ce sanse are creditul in cauza sa ajunga la capat, omul sa se bucure de casa si banca de profit.
Asteptam promulgarea si publicarea legii in Monitorul Oficial.
luni, 23 noiembrie 2015
De ras
Un client îşi întreabă avocatul:
- Cât cereţi pentru o consultaţie?
- 100 de lei pentru trei întrebări.
- Nu este un pic cam scump?
- Nu. Si a treia întrebare?...
- Cât cereţi pentru o consultaţie?
- 100 de lei pentru trei întrebări.
- Nu este un pic cam scump?
- Nu. Si a treia întrebare?...
marți, 17 noiembrie 2015
Opinii despre rezolutia 2079 (2015) privind ”Egalitatea si autoritatea parinteasca comună: rolul tatilor”
La ceva timp dupa rezolutia amintita, oopinii care mai de care mai giumbuslucase si-au facut loc in media si in opiniile profesionistilor.
Dintre toate, am citit unele interesante, emise de juristi in domeniul familiei, cum ca normele de drept nu pot educa societatea... cu alte cuvinte, intai feminismul a fost un curent social si apoi legea a introdus egalitatea femeii cu barbatul. Sa zicem ca o fi fost introdusa asa, prin anii '80, nu?
Intai s-a angajat femeia si apoi a avut dreptul la munca, intai societatea huiduia la executii si apoi s-au abolit executiile publice si tot asa...
Revin la primele lectii de drept si arat ca normele juridice au atat rol sanctionator, dar si de preventie. Aceasta prevenire a unui comportament inadecvat eduxca societatea spre un anumit spirit. Astfel, aceasta rezolutie poate va avea si alte efecte educationale decat cele ce reies direct din ea, anume poate se vor fabrica si papusi cu rochite bleo, bucatarii verzi si masinute solare roz. Si poate nu vom mai face aceasta etichetare sociala si discriminare pe criterii de sex, anume ca baietilor le place ploaia si fetelor norul. Sau ca anumite culori si stereotipii de jocuri se potrivesc mai degraba unui sex decat celuilalt.
Am mai citit ca relatiile de familie devin, astfel, supra-legiferate. Mai concret, daca in lege scrie locuinta la un parinte e legiferare normala, daca legea spune cu locuinta impartita prioritar, e supra-legiferare...
Mai mult, citesc despre faptul ca din rezolutie nu se traseaza linii despre cum sa se reglementeze aceasta resedinta comuna in legislatiile statelor. Desi e supra-legiferare, trebuia sa se supra-supra-legifereze o rezolutie de recomandare, de fapt... e ca si cum nu ne hotaram, calare nu e bine, dar si pe jos ne dor picioarele.
Se respinge ideea de planuri parentale pe motiv ca nu ar fi necesare in toate cazurile... ca si cum plan parental nu ar putea fi si asta: am colaborat si vom colabora in continuare in cresterea copiilor nostri, fara a stabili puteri sau decizii in sarcina unuia dintre noi in mod special, urmand sa stabilim la primele semne de neintelegere.
Suplimentar, arat ca un act e cu atat mai bun cu cat reglementeaza mai corect si concret modul in care lucrurile se vor desfasura. Cu cat are mai multa viziune.
Eu spun ca e chiar mai simplu pentru unii parinti sa colaboreze daca nu mai uita sa-l sune pe celalalt cand e la urgenta, insa poate si decide singur medicatia pentru boala curenta a copilului in perioada in acre acesta sta la el.
In opinia mea, juridic si moral, normal si psihologic, esti cu atat mai liber in relatia ta cu copilul cu cat planul parental e mai bun. Comportamentele se schimba in timp, astfel ca e normal sa legiferezi un anumit comportament la un moment dat.
Am avut planuri parentale, numite acorduri de exercitare a autoritatii parintesti, acorduri de mediere sau de parenting post-divort care au functionat de minute, atata timp cat ele reglementau, in esenta, un comportament normal pentru cei doi parinti.
Continuarea relatiei copilului cu ambii, dupa despartire, cat mai aproape de cea dinainte a fost benefica. Am intalnit si cazuri in care, datorita legislatiei schimbate, relatia cu unul dintre parinti s-a imbunatatit semnificativ dupa despartire, motiv pentru care am amanat actul oficial pentru ca timpul sa impamanteneasca acel; comportament pozitiv al parintelui.
Copii fericiti!
Dintre toate, am citit unele interesante, emise de juristi in domeniul familiei, cum ca normele de drept nu pot educa societatea... cu alte cuvinte, intai feminismul a fost un curent social si apoi legea a introdus egalitatea femeii cu barbatul. Sa zicem ca o fi fost introdusa asa, prin anii '80, nu?
Intai s-a angajat femeia si apoi a avut dreptul la munca, intai societatea huiduia la executii si apoi s-au abolit executiile publice si tot asa...
Revin la primele lectii de drept si arat ca normele juridice au atat rol sanctionator, dar si de preventie. Aceasta prevenire a unui comportament inadecvat eduxca societatea spre un anumit spirit. Astfel, aceasta rezolutie poate va avea si alte efecte educationale decat cele ce reies direct din ea, anume poate se vor fabrica si papusi cu rochite bleo, bucatarii verzi si masinute solare roz. Si poate nu vom mai face aceasta etichetare sociala si discriminare pe criterii de sex, anume ca baietilor le place ploaia si fetelor norul. Sau ca anumite culori si stereotipii de jocuri se potrivesc mai degraba unui sex decat celuilalt.
Am mai citit ca relatiile de familie devin, astfel, supra-legiferate. Mai concret, daca in lege scrie locuinta la un parinte e legiferare normala, daca legea spune cu locuinta impartita prioritar, e supra-legiferare...
Mai mult, citesc despre faptul ca din rezolutie nu se traseaza linii despre cum sa se reglementeze aceasta resedinta comuna in legislatiile statelor. Desi e supra-legiferare, trebuia sa se supra-supra-legifereze o rezolutie de recomandare, de fapt... e ca si cum nu ne hotaram, calare nu e bine, dar si pe jos ne dor picioarele.
Se respinge ideea de planuri parentale pe motiv ca nu ar fi necesare in toate cazurile... ca si cum plan parental nu ar putea fi si asta: am colaborat si vom colabora in continuare in cresterea copiilor nostri, fara a stabili puteri sau decizii in sarcina unuia dintre noi in mod special, urmand sa stabilim la primele semne de neintelegere.
Suplimentar, arat ca un act e cu atat mai bun cu cat reglementeaza mai corect si concret modul in care lucrurile se vor desfasura. Cu cat are mai multa viziune.
Eu spun ca e chiar mai simplu pentru unii parinti sa colaboreze daca nu mai uita sa-l sune pe celalalt cand e la urgenta, insa poate si decide singur medicatia pentru boala curenta a copilului in perioada in acre acesta sta la el.
In opinia mea, juridic si moral, normal si psihologic, esti cu atat mai liber in relatia ta cu copilul cu cat planul parental e mai bun. Comportamentele se schimba in timp, astfel ca e normal sa legiferezi un anumit comportament la un moment dat.
Am avut planuri parentale, numite acorduri de exercitare a autoritatii parintesti, acorduri de mediere sau de parenting post-divort care au functionat de minute, atata timp cat ele reglementau, in esenta, un comportament normal pentru cei doi parinti.
Continuarea relatiei copilului cu ambii, dupa despartire, cat mai aproape de cea dinainte a fost benefica. Am intalnit si cazuri in care, datorita legislatiei schimbate, relatia cu unul dintre parinti s-a imbunatatit semnificativ dupa despartire, motiv pentru care am amanat actul oficial pentru ca timpul sa impamanteneasca acel; comportament pozitiv al parintelui.
Copii fericiti!
joi, 12 noiembrie 2015
Singuratatea unei mingi de ping pong
Doare cand vezi cum un copil negociaza cu ambii parinti nevoile sale emotionale.
Ca vrea sa-l duca tata la antrenament sau sa-l ia mama de la pictura, pentru asta isi foloseste, prematur de multe ori, cele mai avansate tehnici, impropriu dobandite, de manipulare si manageriere a unei situatii. Doare cand sta in spital si nimeni nu vine la el. Doare cand sta singur acasa ori cu bone, niciodata cu un parinte...
Doare cand i se retrage toata iubirea parinteasca pentru ca a scapat un gest ori cuvant amabil despre cel care i-a dat cealalta jumatate din ADNul lui.
Doare cand ii raman jucariile dragi lui imprastiate pe trotuar doar pentru ca i le-a luat celalalt. Doare ca accepta de la straini, dar nu de la ambii parinti. Ca nu e permis.
Ati vazut copil vreodata sa-si intrebe un parinte: dar daca esti ocupat(a) de ce nu merg la celalalt sa stau, ca sa ai timp sa termini ce ai de facut? Nu, mint si sufera, spunand exact ce vrea sa auda fiecare parinte, baleind intre:
In majoritatea cazurilor in care copilul declara cele de mai sus catre unul sau ambii parinti, acel copil are nevoie urgenta de sprijin psihologic extern, indiferent din vina cui ar fi spusele astea sau care e cauza declaratiei.
Si tot in majoritatea cazurilor copilul minte. Se minte, il minte si pastreaza cu grija secretul in el, ajungand sa se convinga ca el simte ce spune, alternand simtaminte diametral opuse in timp de 3 minute. Ajunge sa piarda contactul cu el insusi, sa nu mai stie ce vrea si ce simte el de fapt, sa stie doar ce trebuie sa simta.
Copilul trebuie sa simta iubire. Iubiti-l!
Ca vrea sa-l duca tata la antrenament sau sa-l ia mama de la pictura, pentru asta isi foloseste, prematur de multe ori, cele mai avansate tehnici, impropriu dobandite, de manipulare si manageriere a unei situatii. Doare cand sta in spital si nimeni nu vine la el. Doare cand sta singur acasa ori cu bone, niciodata cu un parinte...
Doare cand i se retrage toata iubirea parinteasca pentru ca a scapat un gest ori cuvant amabil despre cel care i-a dat cealalta jumatate din ADNul lui.
Doare cand ii raman jucariile dragi lui imprastiate pe trotuar doar pentru ca i le-a luat celalalt. Doare ca accepta de la straini, dar nu de la ambii parinti. Ca nu e permis.
Ati vazut copil vreodata sa-si intrebe un parinte: dar daca esti ocupat(a) de ce nu merg la celalalt sa stau, ca sa ai timp sa termini ce ai de facut? Nu, mint si sufera, spunand exact ce vrea sa auda fiecare parinte, baleind intre:
Vreau sa vin la tine mai dessi
Nu vreau sa mai merg dincoloSpun asta, saracii, ca declaratia suprema de iubire, ca o acceptare neconditionata ca asa ii place parintelui, ca felul in care pricep cum sa stea la masa ori sa se spele pe maini... e o rutina... dureroasa.
In majoritatea cazurilor in care copilul declara cele de mai sus catre unul sau ambii parinti, acel copil are nevoie urgenta de sprijin psihologic extern, indiferent din vina cui ar fi spusele astea sau care e cauza declaratiei.
Si tot in majoritatea cazurilor copilul minte. Se minte, il minte si pastreaza cu grija secretul in el, ajungand sa se convinga ca el simte ce spune, alternand simtaminte diametral opuse in timp de 3 minute. Ajunge sa piarda contactul cu el insusi, sa nu mai stie ce vrea si ce simte el de fapt, sa stie doar ce trebuie sa simta.
Copilul trebuie sa simta iubire. Iubiti-l!
miercuri, 11 noiembrie 2015
Egalitatea intre sexe: mama si tata
Dupa zeci de ani de la manifestari si nevoie de egalitate intre oameni, inca mai luptam pentru asta.
Acum, dupa ce am emancipat femeia, i-am dat drepturi egale in societate, luptam sa punem pe crestetul barbatului raspunderi si drepturi egale in familie.
Intr-un final, dupa zeci de studii, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, fara niciun vot impotriva, a adoptat Rezolutia 2079 prin care, printre alte chestiuni deja existenta in legislatia romana, cheama tarile sa reglementeze, legal, rezidenta impartita a copiilor.
Astfel, asa cum ziceam de zeci de ori, mai multa raspundere vine la pachet cu mai multe drepturi. Sau invers.
In esenta, parintii vor fi mai constienti de copiii lor, de nevoile lor, de drepturile acestor copii si, poate, dupa lupte seculare, copiii vor fi mai fericiti si multumita acestei rezolutii.
Desi am fost reticenta la resedinta impartita intre doua locuri, se pare ca nu exista alt mod mai rapid de a educa unul dintre parinti in a vedea nevoia copilului lor de doi parinti. Daca nu se poate intelege si negocia un plan bun de vizite, in favoarea copilului, daca unii parinti nu inteleg sa vbina in vizite si altii nu inteleg sa permita vizite, poate asa, ca un ultim strigat, mai multe schimbari vor avea loc pentru a permite copilului sa aiba legaturi cu ambii parinti.
Am crezut ca societatea romaneasca nu era pregatita pentru asta, insa poate ca copiii romani nu sunt pregatiti sa mai piarda cate un parinte la divort... Desi tara noastra nu a semnat inca Conventia europeana cu privire la exercitarea drepturilor copiilor, poate in privinta responsabilizarii parintilor vom intelege sa facem pasi inainte.
Rezolutia aici: http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/X2H-Xref-ViewPDF.asp?FileID=22220&lang=en
Acum, dupa ce am emancipat femeia, i-am dat drepturi egale in societate, luptam sa punem pe crestetul barbatului raspunderi si drepturi egale in familie.
Intr-un final, dupa zeci de studii, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, fara niciun vot impotriva, a adoptat Rezolutia 2079 prin care, printre alte chestiuni deja existenta in legislatia romana, cheama tarile sa reglementeze, legal, rezidenta impartita a copiilor.
Astfel, asa cum ziceam de zeci de ori, mai multa raspundere vine la pachet cu mai multe drepturi. Sau invers.
In esenta, parintii vor fi mai constienti de copiii lor, de nevoile lor, de drepturile acestor copii si, poate, dupa lupte seculare, copiii vor fi mai fericiti si multumita acestei rezolutii.
Desi am fost reticenta la resedinta impartita intre doua locuri, se pare ca nu exista alt mod mai rapid de a educa unul dintre parinti in a vedea nevoia copilului lor de doi parinti. Daca nu se poate intelege si negocia un plan bun de vizite, in favoarea copilului, daca unii parinti nu inteleg sa vbina in vizite si altii nu inteleg sa permita vizite, poate asa, ca un ultim strigat, mai multe schimbari vor avea loc pentru a permite copilului sa aiba legaturi cu ambii parinti.
Am crezut ca societatea romaneasca nu era pregatita pentru asta, insa poate ca copiii romani nu sunt pregatiti sa mai piarda cate un parinte la divort... Desi tara noastra nu a semnat inca Conventia europeana cu privire la exercitarea drepturilor copiilor, poate in privinta responsabilizarii parintilor vom intelege sa facem pasi inainte.
Rezolutia aici: http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/X2H-Xref-ViewPDF.asp?FileID=22220&lang=en
miercuri, 4 noiembrie 2015
Club Colectiv
Situatia de fapt de la Clubul Colectiv a produs efecte juridice, politice si sociale.
Pentru mine, Colectiv inseamna trezire, inseamna evolutie sociala, inseamna ca forta democratiei chiar sta in popor. Colectiv inseamna simpatie, solidaritate, revolutie, libertate de exprimare, vot fara alegeri.
Sa votezi, intre alegeri, ca nu mai vrei corupti, inculti, incapabili, mincinosi inseamna demos kratos in adevaratul sau sens initial.
A fost un adevarat vot negativ dat nu puterii, ci modului de a gandi actual. Un vot negativ la adresa celor care inca mai cred ca merge si-asa. Un vot negativ la serviciile proaste dintr-o tara in curs de dezvoltare.
Atitudinea asta o vad ca o manifestare de cultura si ca un mod de autoeducare a unei natii care nu are o educatie decent elaborata la nivel national. O vad ca o autoinsanatosire a stimei de sine a unui popor care nu merge la psiholog.
Bravo, romani!
UPDATE: O avalansa de vorbe goale la conferinta de presa a PNL. Au sarit ca necrofagii pe hoitul care inca n-a atins pamantul in cadere... n-au priceput nimic.
UPDATE: Da, o adevarata revolutie sociala, o atitudine luata pentru nevoia de schimbare. Veniti in Piata Universitatii, vom fi acolo!
Pentru mine, Colectiv inseamna trezire, inseamna evolutie sociala, inseamna ca forta democratiei chiar sta in popor. Colectiv inseamna simpatie, solidaritate, revolutie, libertate de exprimare, vot fara alegeri.
Sa votezi, intre alegeri, ca nu mai vrei corupti, inculti, incapabili, mincinosi inseamna demos kratos in adevaratul sau sens initial.
A fost un adevarat vot negativ dat nu puterii, ci modului de a gandi actual. Un vot negativ la adresa celor care inca mai cred ca merge si-asa. Un vot negativ la serviciile proaste dintr-o tara in curs de dezvoltare.
Atitudinea asta o vad ca o manifestare de cultura si ca un mod de autoeducare a unei natii care nu are o educatie decent elaborata la nivel national. O vad ca o autoinsanatosire a stimei de sine a unui popor care nu merge la psiholog.
Bravo, romani!
UPDATE: O avalansa de vorbe goale la conferinta de presa a PNL. Au sarit ca necrofagii pe hoitul care inca n-a atins pamantul in cadere... n-au priceput nimic.
UPDATE: Da, o adevarata revolutie sociala, o atitudine luata pentru nevoia de schimbare. Veniti in Piata Universitatii, vom fi acolo!
joi, 29 octombrie 2015
Clauze contractuale, redactare contract
Un contract e ca o haina, ca o zi de nastere, ca o sarbatoare: e personal si trebuie pregatit. Taiat cu grija, slefuit, comandat aperitive pentru el, cu tort si nastruti gatiti in casa sau mers la catering, indiferent, dar trebuie sa iasa personal, fix pe masura ta.
Pentru asta, intai se pleaca de la situatia de fapt (juridic vorbind) sau de la masura soldurilor, croitoriceste vorbind.
Dupa ce luam toate datele, masuram situatia, o intoarcem si o mai masuram si pe verso, dupa ce stabilim scopul contractului, cauza lui tinand cont de ceea ce realmente urmaresc partile, stabilim daca e legal sau nu.
Daca legea ne lasa sa facem un astfel de contract, abia atunci incepem sa taiem. Cu grija, rascroim, mentionam modul de plata, marcam pensele, stabilim termenele, culpele contractuale, estimam pagubele, facem scenarii pentru toate temerile care s-ar putea adeveri pe timpul derularii contractului, asa cum punem cate un nasture de rezerva pe dosul rochiei.
Un copy-paste nu e un contract, e o scriere a unei relatii acre speri sa nu aiba probleme.
Din pacate, probleme apar, ca altfel eu n-as avea o profesie. Asa ca, sa va croiti contracte pe masura voastra.
Fie ca luati un model de pe net, fie ca scrieti in cererea catre notar, fie ca mergeti la un avocat, mentionati clar ca, in afara de cele standard, vreti ca din intelegerea voastra sa faca parte urmatoarele... si le treceti cu liniuta de la capat, ca o ciorna. Indiferent cat de urat le scrieti, important e sa se inteleaga vointa partilor... important e ca avocatul sa nu va faca doar o completare de formular sau notarul sa nu faca doar o punere de stampila pe aceeasi clasica promisiune de ceva... sau de altceva...
Si daca mergeti la un specialist cu hartiuta aceea, nu uitati, e de datoria lui sa va explice toate clauzele, urmarile, efectele, modul de functionare a contractului mecanismul sau, legalitatea... pana le intelegeti.
De multe ori, daca o haina pe comanda e mai scumpa decat una de serie, la contracte lucrurile se vad putintel invers. Pe termen lung, mai ales.
Pentru asta, intai se pleaca de la situatia de fapt (juridic vorbind) sau de la masura soldurilor, croitoriceste vorbind.
Dupa ce luam toate datele, masuram situatia, o intoarcem si o mai masuram si pe verso, dupa ce stabilim scopul contractului, cauza lui tinand cont de ceea ce realmente urmaresc partile, stabilim daca e legal sau nu.
Daca legea ne lasa sa facem un astfel de contract, abia atunci incepem sa taiem. Cu grija, rascroim, mentionam modul de plata, marcam pensele, stabilim termenele, culpele contractuale, estimam pagubele, facem scenarii pentru toate temerile care s-ar putea adeveri pe timpul derularii contractului, asa cum punem cate un nasture de rezerva pe dosul rochiei.
Un copy-paste nu e un contract, e o scriere a unei relatii acre speri sa nu aiba probleme.
Din pacate, probleme apar, ca altfel eu n-as avea o profesie. Asa ca, sa va croiti contracte pe masura voastra.
Fie ca luati un model de pe net, fie ca scrieti in cererea catre notar, fie ca mergeti la un avocat, mentionati clar ca, in afara de cele standard, vreti ca din intelegerea voastra sa faca parte urmatoarele... si le treceti cu liniuta de la capat, ca o ciorna. Indiferent cat de urat le scrieti, important e sa se inteleaga vointa partilor... important e ca avocatul sa nu va faca doar o completare de formular sau notarul sa nu faca doar o punere de stampila pe aceeasi clasica promisiune de ceva... sau de altceva...
Si daca mergeti la un specialist cu hartiuta aceea, nu uitati, e de datoria lui sa va explice toate clauzele, urmarile, efectele, modul de functionare a contractului mecanismul sau, legalitatea... pana le intelegeti.
De multe ori, daca o haina pe comanda e mai scumpa decat una de serie, la contracte lucrurile se vad putintel invers. Pe termen lung, mai ales.
joi, 22 octombrie 2015
Hotararile in dreptul familiei - definitive sau nu?
Juridic, procedural, hotararile sunt la fel de definitive ca orice alta hotarare civila care devine definitiva, pentru situatia de fapt de la data luarii lor.
Am tot auzit ca hotararile din dreptul familiei nu ar fi definitive. Ele sunt la fel de definitive ca oricare altele. Pe situatia data.
Ca situatia de fapt din acest domeniu comporta mai multe schimbari fata de alte domenii, este alta discutie. Ca alta situatie impune alta hotarare, asa se intampla si in constructii. Sau in mosteniri. Doar ca pe acolo situatiile nu se schimba atat de usor, cladirile nu se ridica singure din ruine si mortii nu invie. De regula.
Am tot auzit ca hotararile din dreptul familiei nu ar fi definitive. Ele sunt la fel de definitive ca oricare altele. Pe situatia data.
Ca situatia de fapt din acest domeniu comporta mai multe schimbari fata de alte domenii, este alta discutie. Ca alta situatie impune alta hotarare, asa se intampla si in constructii. Sau in mosteniri. Doar ca pe acolo situatiile nu se schimba atat de usor, cladirile nu se ridica singure din ruine si mortii nu invie. De regula.
Raportul de ancheta psihosociala - partea a doua
Si... pentru ca era atat de bine facut raportul si dat fiind ca pentru copy-paste nu ai nevoie de date reale detaliate, uneori, raportul se face ca o vizita fulger (fulger, trasnet, fix 2 minute) in camera copilului si lasarea unui numar de telefon de contact.
La care telefon, parintele da detalii despre: loc de munca, venit, relatia cu celalalt p[arinte, vizite ale copilului, contributii... sau la care telefon parintele este chemat sa vina in biroul functionarului sa raspunda la aceste intrebari.
Si se duce, nu?
Si nu zice nimeni nimic, nu sesizari, nu plangeri...
Si... uite-asa se duse interesul superior al copilului, ca o coaja goalita de continutul unei institutii prost platite de la buget.
Dar luati aminte, nu se duse orice interes, ci cel superior.
La care telefon, parintele da detalii despre: loc de munca, venit, relatia cu celalalt p[arinte, vizite ale copilului, contributii... sau la care telefon parintele este chemat sa vina in biroul functionarului sa raspunda la aceste intrebari.
Si se duce, nu?
Si nu zice nimeni nimic, nu sesizari, nu plangeri...
Si... uite-asa se duse interesul superior al copilului, ca o coaja goalita de continutul unei institutii prost platite de la buget.
Dar luati aminte, nu se duse orice interes, ci cel superior.
marți, 20 octombrie 2015
Contabilitate
Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali,
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).
vineri, 9 octombrie 2015
Negocieri
Ati incercat sa evitati procesul? Nu sa va mai certati inca odata, ci sa negociati?
Concret, l-ati chemat intr-un loc neutru, cu macar o persoana neutra de fata? Fara chestiuni personale in abordare, ci tehnic?
Pentru ca aproape toti cei care calca pragulunui avocat spun ca au incercat si nu se poate negocia, insa nu prea incearca o negociere, ci inca o confruntare. S-au mai vazut cu vecinul la gard, au mai avut o disputa la telefon, s-au mai intalnit odata in fata blocului...
Or asta nu are nici macar teoretic sanse de reusita, relatia intre oameni fiind ciclica in modul in care se deruleaza, asa incat, ireversibil, in toate disputele, ei vor parcurge acelasi drum, de fiecare data. Daca nu exista un element extern care sa intrerupa cercul vicios, de fapt nu au incercat negocieri, caci nu aveau nicio sansa in modul acela.
Cercul vicios poate fi intrerupt cu o locatie noua, cu prezenta unor persoane gata sa-i deturneze de la cearta si sa-i repuna pe linia negocierilor de cate ori e nevoie.
Asta inseamna un preot, un mediator, avocatul unei parti sau avocatii ambilor parti, un nas de cununie sau de botez al copilului lor, dupa caz. Merge si cu un sef de la munca etc.
Totusi, pentru a face o intelegere, e nevoie ca ambele parti sa priceapa ca pierd mai multe in instanta si astfel sa fie orientate spre un rezultat.
Negocierea nu e simpla deloc. E un proces complex si incepe cu o notificare buna indeajuns ca sa-i atraga atentia celuilalt, dar rea indeajuns ca sa nu-i atace orgoliul...
Incercati sa negociati, rar se intampla sa nu ai rezultate... macar putin, un inceput... lasi deschidere pe tot procesul din instanta. Negociezi acum, lasi principii si orgoliu ca sa nu traiesti un proces, un an sau o viata de certuri si nervi mancati pe paine la micul dejun.
Concret, l-ati chemat intr-un loc neutru, cu macar o persoana neutra de fata? Fara chestiuni personale in abordare, ci tehnic?
Pentru ca aproape toti cei care calca pragulunui avocat spun ca au incercat si nu se poate negocia, insa nu prea incearca o negociere, ci inca o confruntare. S-au mai vazut cu vecinul la gard, au mai avut o disputa la telefon, s-au mai intalnit odata in fata blocului...
Or asta nu are nici macar teoretic sanse de reusita, relatia intre oameni fiind ciclica in modul in care se deruleaza, asa incat, ireversibil, in toate disputele, ei vor parcurge acelasi drum, de fiecare data. Daca nu exista un element extern care sa intrerupa cercul vicios, de fapt nu au incercat negocieri, caci nu aveau nicio sansa in modul acela.
Cercul vicios poate fi intrerupt cu o locatie noua, cu prezenta unor persoane gata sa-i deturneze de la cearta si sa-i repuna pe linia negocierilor de cate ori e nevoie.
Asta inseamna un preot, un mediator, avocatul unei parti sau avocatii ambilor parti, un nas de cununie sau de botez al copilului lor, dupa caz. Merge si cu un sef de la munca etc.
Totusi, pentru a face o intelegere, e nevoie ca ambele parti sa priceapa ca pierd mai multe in instanta si astfel sa fie orientate spre un rezultat.
Negocierea nu e simpla deloc. E un proces complex si incepe cu o notificare buna indeajuns ca sa-i atraga atentia celuilalt, dar rea indeajuns ca sa nu-i atace orgoliul...
Incercati sa negociati, rar se intampla sa nu ai rezultate... macar putin, un inceput... lasi deschidere pe tot procesul din instanta. Negociezi acum, lasi principii si orgoliu ca sa nu traiesti un proces, un an sau o viata de certuri si nervi mancati pe paine la micul dejun.
joi, 8 octombrie 2015
Impartirea timpului la doi, benefica pentru copii?
In ultimul timp, tot mai des sunt invocate drepturile parintilor la familie si ale copilului la doi parinti. Si, pe linia asta, se ajunge la asa-numita locuinta alternativa/alternanta, adica doua saptamani aici - doua colea.
In lumina cercetarilor psihologice ca e mai bine sa ai doi parinti, o fi mai bine sau mai rau sa pui capul noaptea, alternativ, pe o perna dintr-o casa sau alta?
E lipsa de stabilitate intrecuta de castigul copilului la inca un parinte? Sau stabilitatea e supraapreciata?
Parintele cu doi copii simte ca ar fi mai castigat sa doarma o saptamana la unul si una la celalalt? Sau ar aprecia sa-i vada pe amandoi, liber, stand intr-o singura casa?
E o reteta clasica, standard, general aplicabila, aceasta impartire a timpului la doi?
In lumina cercetarilor psihologice ca e mai bine sa ai doi parinti, o fi mai bine sau mai rau sa pui capul noaptea, alternativ, pe o perna dintr-o casa sau alta?
E lipsa de stabilitate intrecuta de castigul copilului la inca un parinte? Sau stabilitatea e supraapreciata?
Parintele cu doi copii simte ca ar fi mai castigat sa doarma o saptamana la unul si una la celalalt? Sau ar aprecia sa-i vada pe amandoi, liber, stand intr-o singura casa?
E o reteta clasica, standard, general aplicabila, aceasta impartire a timpului la doi?
miercuri, 6 mai 2015
Procesomani
Niciunui jucator din sistemul judiciar nu ii plac procesomanii. Nici judecatorilor, nici avocatilor, expertilor... nici celorlalti justitiabili...
Ne intalnim cu cate un personaj care salasluieste cativa ani printr-o judecatorie si prin toate zonele accesorii pe unde poate face cate o plangere sau recurs pentru nedreptatile facute, introduce aceleasi cereri mentionand alt articol de lege, are cateva dosare paralele in stransa legatura pentru ca are convingerea ca pe cat mai multe cereri, pe atat ii cresc sansele... se apara sustinand cu tarie articole de lege, deseori ignorand situatia de fapt si crezand ca a spune un articol ajunge pentru a-l face aplicabil in cazul lui...
De cele mai multe ori nu face in mod corect cererile, nu alege articolele corect aplicabile, nu apeleaza la avocat, nici la expert, dar crede ca stie mai bine decat toti, ca toti il saboteaza si ca nu are nevoie de nimeni.
La urma urmei, sunt doar doua volume de citit, unul numit Cod Civil si unul Procedura Civila...
In general recuza judecatori si ajunge sa fie cunoscut de intreg personalul instantei, de la grefieri si judecatori, la avocati si jandarmi. Primeste avertizari, uneori amenzi si ajunge sa se creada si mai nedreptatit in conspiratia kafkiana impotriva lui.
Un astfel de justitiabil, sau, de fapt, un astfel de altfel de justitiabil nu are mari sanse de reusita pentru ca el insusi se saboteaza. Procesele devin emotionale, instantele loc de varsare de frustrari si, asa, singur, isi da cu stangul in dreptul.
Nu poti sa te operezi singur asa cum nu poti sa te aperi singur in mod corect; esti subiectiv, iti scad sansele. De aceea avocatii cu dosare in instanta isi angajeaza avocat. Nu roaga un prieten avocat... ci aleg unul cu care nu au legaturi emotionale.
Inainte de a merge in instanta, inainte de a incheia un act juridic, inainte de a merge la banca... intrebati un avocat. Din ala rece, fara emotii.
Ne intalnim cu cate un personaj care salasluieste cativa ani printr-o judecatorie si prin toate zonele accesorii pe unde poate face cate o plangere sau recurs pentru nedreptatile facute, introduce aceleasi cereri mentionand alt articol de lege, are cateva dosare paralele in stransa legatura pentru ca are convingerea ca pe cat mai multe cereri, pe atat ii cresc sansele... se apara sustinand cu tarie articole de lege, deseori ignorand situatia de fapt si crezand ca a spune un articol ajunge pentru a-l face aplicabil in cazul lui...
De cele mai multe ori nu face in mod corect cererile, nu alege articolele corect aplicabile, nu apeleaza la avocat, nici la expert, dar crede ca stie mai bine decat toti, ca toti il saboteaza si ca nu are nevoie de nimeni.
La urma urmei, sunt doar doua volume de citit, unul numit Cod Civil si unul Procedura Civila...
In general recuza judecatori si ajunge sa fie cunoscut de intreg personalul instantei, de la grefieri si judecatori, la avocati si jandarmi. Primeste avertizari, uneori amenzi si ajunge sa se creada si mai nedreptatit in conspiratia kafkiana impotriva lui.
Un astfel de justitiabil, sau, de fapt, un astfel de altfel de justitiabil nu are mari sanse de reusita pentru ca el insusi se saboteaza. Procesele devin emotionale, instantele loc de varsare de frustrari si, asa, singur, isi da cu stangul in dreptul.
Nu poti sa te operezi singur asa cum nu poti sa te aperi singur in mod corect; esti subiectiv, iti scad sansele. De aceea avocatii cu dosare in instanta isi angajeaza avocat. Nu roaga un prieten avocat... ci aleg unul cu care nu au legaturi emotionale.
Inainte de a merge in instanta, inainte de a incheia un act juridic, inainte de a merge la banca... intrebati un avocat. Din ala rece, fara emotii.
joi, 5 februarie 2015
Am nevoie de avocat?
Asta numai dv. puteti decide.
Ca regula generala, toti avem nevoie de cate un medic, de cate un farmacist, de cate un jurist, de vreun preot... sau de multe altele.
Totusi, daca intr-un moment exact determinat o persoana are nevoie de un medic sau poate lua un panaceu, asta numai ea poate decide. Subiectiv, sigur, caci e o decizie pur subiectiva, de regula.
In procedurile judiciare, tendinta legii e de a se asigura cat mai mult si cat mai bine de accesul si existenta asistentei justitiabilului de catre un avocat. Asta s-a facut prin acordari de asistenta gratuita sau obligativitatea redactarii recursului de catre avocat si nu numai. In toate cazurile in care legea prevede obligativitatea avocatului sau posibilitatea angajarii lui se sugereaza ca un justitiabil nu le stie pe toate.
Totusi, daca intr-un dosar sau situatie anume aveti nevoie concreta de un avocat sau nu este decizia dv. si numai dv. puteti sti daca va puteti medica cu articolul de lege potrivit bolii juridice cu care va confruntati sau daca aveti nevoie de recomandari profesioniste in acest sens.
Va recomand, in orice caz, in toate cazurile... apelati la o consultatie sau doua inainte de a ajunge in instanta!! Va recomand sa ascultati cel putin doua opinii si sa alegeti avocatul cu gandirea cat mai apropiata de a dv., cu abordarea compatibila cu experienta dv. de viata.
Succes!
Ca regula generala, toti avem nevoie de cate un medic, de cate un farmacist, de cate un jurist, de vreun preot... sau de multe altele.
Totusi, daca intr-un moment exact determinat o persoana are nevoie de un medic sau poate lua un panaceu, asta numai ea poate decide. Subiectiv, sigur, caci e o decizie pur subiectiva, de regula.
In procedurile judiciare, tendinta legii e de a se asigura cat mai mult si cat mai bine de accesul si existenta asistentei justitiabilului de catre un avocat. Asta s-a facut prin acordari de asistenta gratuita sau obligativitatea redactarii recursului de catre avocat si nu numai. In toate cazurile in care legea prevede obligativitatea avocatului sau posibilitatea angajarii lui se sugereaza ca un justitiabil nu le stie pe toate.
Totusi, daca intr-un dosar sau situatie anume aveti nevoie concreta de un avocat sau nu este decizia dv. si numai dv. puteti sti daca va puteti medica cu articolul de lege potrivit bolii juridice cu care va confruntati sau daca aveti nevoie de recomandari profesioniste in acest sens.
Va recomand, in orice caz, in toate cazurile... apelati la o consultatie sau doua inainte de a ajunge in instanta!! Va recomand sa ascultati cel putin doua opinii si sa alegeti avocatul cu gandirea cat mai apropiata de a dv., cu abordarea compatibila cu experienta dv. de viata.
Succes!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)