Ziua europeana a justitiei - azi, 25 octombrie 2016

Justitia nu e o fata mare sau o persoana cat de mica. Ea nu are un j mare in frunte, desi eu l-as desena urias. Limba romana zice ca nu-i corect.
Totusi, cu j mare sau mic, s-o sarbatorim, zice Consiliul Europei si Comisia Europeana de vreo 13 ani.
In sensul asta, cativa studenti la drept merg la CSM. In rest, cred ca sunt neinformata. Nu cunosc o initiativa a vreunei instante, barou, uniune de drepturi civile sa caute cetateanul de rand si sa-i arate ceva.
Sa mearga un jude sa tina o lectie despre drepturile copiilor intr-o scoala romaneasca. Sa ma duc eu sau un coleg sa le aratam cum decurge un proces in Romania... nimic.
Nu exista initiative de informare despre drepturi, despre moduri de cunoastere, despre cum functioneaza sau ar trebui sa functioneze domnia sa, justitia.
Doar atat: http://www.csm1909.ro/csm/index.php?lb=ro

Cuiul lui Pepelea - poveste moderna despre dreptul la domiciliu, locuinta si viata privata

Problema: cand unul dintre coproprietari locuieste exclusiv intr-un imobil. 

Realitate: Nu exista cuiul loui Pepelea in legislatia europeana. Indiferent ce drepturi de proprietate sau altele ai avea, nu poti intra intr-un imobil unde locuieste altul sa-ti agati haina in cuiul tau. 

Nimeni nu are dreptul a intra in domiciliul de fapt (locuinta) altei persoane, indiferent de dreptul de proprietate sau altul asupra imobilului, fara acceptul celui domiciliat acolo.

Un coproprietar are dreptul sa intre in imobilul care este domiciliul dv. de fapt (nu conteaza ce scrie in buletin) exact cum aveti si dv. dreptul sa intrati la el: cu acceptul celui care locuieste acolo. Atat.

Dreptul de proprietate este diferit de dreptul la viata privata (care include si domiciliul).

Aveti drept de proprietate asupra imobilului, asta nu va da dreptul sa aveti cheie, ca nici proprietarul imobilului inichiriat nu are drept sa intre in casa lui proprie si personala fara acordul chiriasului. Pentru ca si dreptul sau la proprietate e protejat, dar si dreptul locatarului la viata privata.

In momentul in care a vrut sa obtina bani pentru proprietatea sa, a cedat temporar o parte din drepturile pe care le avea.

In momentul in care primesti pe cineva in casa, fizic, si accepti sa isi stabileasca locuinta acolo (nu in acte, ci in fapt), accepti ca nu poti sa intri peste el noaptea sa-ti mai iei zmeul din dulap ca atunci bate vantul si vrei sa-l inalti. Singur, prin accept tacit ori verbal, iti limitezi folosinta imobilului.

Nu iti ia nimeni nimic din dreptul tau de proprietar, singur accepti ca un alt om poate ca, in casa pe care ai un drept de proprietate, sa aiba intimitatea lui, viata lui proprie, emotiile lui, momentele lui de singuratate, de liniste, ca isi poate lasa lenjeria nearanjata intr-o zi fara riscul sa intre cineva sa i-o admire, sa se simta in siguranta, fara interferenta cuiva nepoftit de el.

Asta inseamna ca nu inviti oameni la tine ca sa urmaresti ce sapun folosesc, de cate ori se rad, ce tip de mancare au in frigider, care e culoarea lenjeriilor de perna. Asta miroase a hartuire.

La randul tau insa, aceeasi protectie legala care te limiteaza, te apara si pe tine ca noaptea nimeni nu-si ia oalele de zestre de la tine din domiciliu (si de la el din casa) fara acordul tau. Indiferent a cui e casa, masa si dulapul in care doreste sa umble.

Asa ai garantia ca nu esti hartuit in propriul domiciliu. Si pentru ca garantia asta sa fie eficienta, nu conteaza daca ai mutatie, flotant, resedinta ori domiciliul legal acolo. Nu. Viata ta privata si domiciliul in sensul protectiei legii este locul unde pui capul pe perna noaptea, unde te cauta prietenii cel mai des, unde iti tii lucrurile de care esti atasat emotional.

Un om poate avea mai multe astfel de domicilii, unele temporare, unele permanente.

Nimeni nu are dreptul sa sparga usa acolo unde e proprietar dar nu si locatar, se numeste violare de domiciliu si se incadreaza in sfera infractiunilor. Nu conteaza cine e proprietar al acelui domiciliu, ci cine e cel ce domiciliaza acolo. Nu conteaza ce scrie in buletin, acela e domiciliul legal, fiscal uneori, dar nu face obiectul protectiei acestei legi. E altceva.

Asadar, aveti grija cine ce foloseste de la voi, simpla folosire ii confera drepturi. Si, ca sa ni se respecte drepturile, trebuie sa le respectam si noi pe ale altuia. 

Libertatea mea se intinde pana acolo unde incepe libertatea ta. Si invers. 

Salariul minim net pe economie

Nu este reglementat in legislatia romana salariul minim net pe economie. Totusi, unele instante stabilesc pensii de intretinere raportate la acest minim net... pe economie chiar uneori. 

Acesta efectiv nu exista, singura reglementare fiind despre salariul minim brut pe economie. Salariul net se calculeaza de la individ la individ, personal, in functie de angajare in domeniul public ori privat, de deduceri sau alte facilitati personale... Pentru a calcula netul meu sau al dv., este necesar mai mult decat aplicarea a 2-3 calcule intr-un calculator pe internet, trebuie adeverinte de diverse tipuri, de domeniul unde lucreaza omul respectiv si altele.

In consecinta, daca intr-un dosar instanta nu a calculat care ar fi netul PARATULUI, acea sentinta nu e corecta, dupa mine, caci nu exista un net minim al intregii economii. Pentru acel calcul ma tem ca ar fi necesara o expertiza contabila... de resurse umane macar, pentru a stabili salariul minim net al unui anumit om.

Pe de alta parte, Codul civil zice de venitul net, ceea ce e altceva fata de salariul net. Nu faceti confuzie, si profitul net e altceva. 

La ce sa se raporteze instantele in situatia in care paratul nu are venit? E normal ca un om fara venit sa scape de anumite obligatii legale?

In privinta legaturii dintre venit si obligatii, imi e greu sa inteleg de ce un om fara venit nu trebuie sa respecte aceleasi legi ca si mine, de ce e el mai destept sau privilegiat fata de mine.
Adica daca eu am venit, pot plati amenzi, pot avea obligatii civile, mi se pot cere pretentii si reparatii ale celor ce le stric, mi se poate cere si o pensie... dar omul care saracul nu lucreaza nu are de ce sa plateasca la fel ca mine. Daca omul care nu lucreaza imi rupe masina, asta e, nasol, nu poate avea obligatii. Pentru ca el e deosebit, el e muritorul de foame privilegiat.
Daca vine un copil la mine sa vrea pensie, ce sa-i spun? Imi pare rau, copile, dar vezi tu, parintele asta al tau e deosebit, e ceva aparte, el e... sarac. El ce sa-mi spuna? Ceva de genul: a, ma iertati, mi-a si cam trecut foamea acum ca mi-ati spus. 

Pe de alta parte, legal, instantele nu au la ce se raporta, asa incat au gasit minunea jurisprudentiala cu salariul minim... net sau brut.

Nu stiu daca exista cazuri de judecata cu parintele chiar nu are de unde plati pensie, insa in mod normal, copilul care cere efectiv stie daca are de unde obtine ceva... deci ar cam sti ca parintele lui nu cu ceapa si cartofi se hraneste.
Cate cazuri de ”noi te-am facut, dar noi te crestem daca vrem” am gasit!!... Uf...

Copilul sef

Copiii nu decid despre viata lor, ei sunt insa ascultati si li se respecta opinia. De aici pana la a ajunge ca cerintele copilului sa fie respectate, e ceva distanta si incape acolo discernamantul parintelui.

De aceea, atat la divort in instanta, dar si acasa, copilul trebuie audiat si ascultat, insa nu e necesar ca dorinta lui sa fie lege.
Fie ca vrea sa isi vada celalalt parinte sau nu, fie ca vrea sa mai continue scoala, fie ca ii place medicamentul sau supa, copilul trebuie sa inteleaga ca anumite reguli sunt necesare in societate si ele nu sunt facute ca sa-l raneasca, ci ca sa-l protejeze prin aportul de elemente pozitive in viata lui cognitiva, biologica si emotionala.

http://www.lapsiholog.com/sistemul-de-educatie-copilul-e-seful-s-dovedit-un-esec.html

Copiii divortului

Cum se impart bunurile comune?

Indiferent de forma de coproprietate, un partaj presupune timp si bani.

La partaj se consuma si nervi multi si, de regula, toate partile ies in dezavantaj in instanta.
E nevoie de expertiza, avocat, taxa de timbru, cam toate la valoare sau la complexitate, asa incat sumele acestea, achitate de parti in cursul procesului, vor scade valoarea partii/cotei  ce li se va atribui.
In esenta, un partaj ca act juridic prin acord presupune taxe la stat, onorariu avocat si/sau notar.
Un partaj prin instanta presupune taxe de timbru, experti judiciari, timp, aventual onorariu avocati... poate vanzarea la licitatie, toate acestea ducand la pierderi semnificative pentru parti.
Sigur, cheltuielile depind de ce solicita partile, de ce bunuri sunt de impartit, ce urmaresc, ce putere de sulta au etc.

Recomandarea mea: contactati un avocat si negociati, nu faceti actiuni in instanta intai!

Cu avocat sau fara?

Cand o parte nu stie daca are nevoie de avocat, recomand sa mearga la una sau doua consultatii, prezinta situatia, intelege care e starea sa legala si, apoi, informat, poate decide.
Daca nu sunteti de acord cu partea adversa, da, eu va recomand sa aveti un avocat.
Totusi, asta e decizia dv. dupa ce va informati.

Exista mai multe situatii in care recomand avocat, anume toate situatiile conflictuale. Inclusiv aceea in care se divorteaza prin acord, insa sotii au copil si relatia e totusi conflictuala ori aceea in care parti cu interese contrare cad de acord asupra unui act juridic ce ascunde simulatii.

Dar... asta e parerea mea, parerea altora difera, asa incat fiecare decide pentru el.