Dupa ani in care clientul debitor isi asuma toate riscurile, de la riscul de curs valutar la devalorizarea imobilului, iacata ca in final legislatia s-a indreptat inspre reglarea situatiei.
Astfel, banca e cea care trebuie sa suporte riscul devaloriozarii unei monede, dupa ultimele hotarari pronuntate de instante.
Mai nou chiar, banca ar trebui sa suporte si riscul devalorizarii imobilului in caz ca, asa cum spune legea votata azi de deputatii romani, debitorul ipotecar hotaraste sa dea imobilul bancii in schimbul stergerii datoriei.
Pana la urma, era cumva nedrept sa ramana omul si fara casa, si cu banii luati. Si sa suporte riscul pe care investitorul, banca, ar fi trebuit sa il evalueze.
In trecut, evalua bine sau prost, banca oricum castiga. Motiv pentru care majoritatea agentilor de vanzari bancari, brokeri etc. iti vindeau orice credit la care te incadrai, fara a estima deloc ce sanse are creditul in cauza sa ajunga la capat, omul sa se bucure de casa si banca de profit.
Asteptam promulgarea si publicarea legii in Monitorul Oficial.
miercuri, 25 noiembrie 2015
luni, 23 noiembrie 2015
De ras
Un client îşi întreabă avocatul:
- Cât cereţi pentru o consultaţie?
- 100 de lei pentru trei întrebări.
- Nu este un pic cam scump?
- Nu. Si a treia întrebare?...
- Cât cereţi pentru o consultaţie?
- 100 de lei pentru trei întrebări.
- Nu este un pic cam scump?
- Nu. Si a treia întrebare?...
marți, 17 noiembrie 2015
Opinii despre rezolutia 2079 (2015) privind ”Egalitatea si autoritatea parinteasca comună: rolul tatilor”
La ceva timp dupa rezolutia amintita, oopinii care mai de care mai giumbuslucase si-au facut loc in media si in opiniile profesionistilor.
Dintre toate, am citit unele interesante, emise de juristi in domeniul familiei, cum ca normele de drept nu pot educa societatea... cu alte cuvinte, intai feminismul a fost un curent social si apoi legea a introdus egalitatea femeii cu barbatul. Sa zicem ca o fi fost introdusa asa, prin anii '80, nu?
Intai s-a angajat femeia si apoi a avut dreptul la munca, intai societatea huiduia la executii si apoi s-au abolit executiile publice si tot asa...
Revin la primele lectii de drept si arat ca normele juridice au atat rol sanctionator, dar si de preventie. Aceasta prevenire a unui comportament inadecvat eduxca societatea spre un anumit spirit. Astfel, aceasta rezolutie poate va avea si alte efecte educationale decat cele ce reies direct din ea, anume poate se vor fabrica si papusi cu rochite bleo, bucatarii verzi si masinute solare roz. Si poate nu vom mai face aceasta etichetare sociala si discriminare pe criterii de sex, anume ca baietilor le place ploaia si fetelor norul. Sau ca anumite culori si stereotipii de jocuri se potrivesc mai degraba unui sex decat celuilalt.
Am mai citit ca relatiile de familie devin, astfel, supra-legiferate. Mai concret, daca in lege scrie locuinta la un parinte e legiferare normala, daca legea spune cu locuinta impartita prioritar, e supra-legiferare...
Mai mult, citesc despre faptul ca din rezolutie nu se traseaza linii despre cum sa se reglementeze aceasta resedinta comuna in legislatiile statelor. Desi e supra-legiferare, trebuia sa se supra-supra-legifereze o rezolutie de recomandare, de fapt... e ca si cum nu ne hotaram, calare nu e bine, dar si pe jos ne dor picioarele.
Se respinge ideea de planuri parentale pe motiv ca nu ar fi necesare in toate cazurile... ca si cum plan parental nu ar putea fi si asta: am colaborat si vom colabora in continuare in cresterea copiilor nostri, fara a stabili puteri sau decizii in sarcina unuia dintre noi in mod special, urmand sa stabilim la primele semne de neintelegere.
Suplimentar, arat ca un act e cu atat mai bun cu cat reglementeaza mai corect si concret modul in care lucrurile se vor desfasura. Cu cat are mai multa viziune.
Eu spun ca e chiar mai simplu pentru unii parinti sa colaboreze daca nu mai uita sa-l sune pe celalalt cand e la urgenta, insa poate si decide singur medicatia pentru boala curenta a copilului in perioada in acre acesta sta la el.
In opinia mea, juridic si moral, normal si psihologic, esti cu atat mai liber in relatia ta cu copilul cu cat planul parental e mai bun. Comportamentele se schimba in timp, astfel ca e normal sa legiferezi un anumit comportament la un moment dat.
Am avut planuri parentale, numite acorduri de exercitare a autoritatii parintesti, acorduri de mediere sau de parenting post-divort care au functionat de minute, atata timp cat ele reglementau, in esenta, un comportament normal pentru cei doi parinti.
Continuarea relatiei copilului cu ambii, dupa despartire, cat mai aproape de cea dinainte a fost benefica. Am intalnit si cazuri in care, datorita legislatiei schimbate, relatia cu unul dintre parinti s-a imbunatatit semnificativ dupa despartire, motiv pentru care am amanat actul oficial pentru ca timpul sa impamanteneasca acel; comportament pozitiv al parintelui.
Copii fericiti!
Dintre toate, am citit unele interesante, emise de juristi in domeniul familiei, cum ca normele de drept nu pot educa societatea... cu alte cuvinte, intai feminismul a fost un curent social si apoi legea a introdus egalitatea femeii cu barbatul. Sa zicem ca o fi fost introdusa asa, prin anii '80, nu?
Intai s-a angajat femeia si apoi a avut dreptul la munca, intai societatea huiduia la executii si apoi s-au abolit executiile publice si tot asa...
Revin la primele lectii de drept si arat ca normele juridice au atat rol sanctionator, dar si de preventie. Aceasta prevenire a unui comportament inadecvat eduxca societatea spre un anumit spirit. Astfel, aceasta rezolutie poate va avea si alte efecte educationale decat cele ce reies direct din ea, anume poate se vor fabrica si papusi cu rochite bleo, bucatarii verzi si masinute solare roz. Si poate nu vom mai face aceasta etichetare sociala si discriminare pe criterii de sex, anume ca baietilor le place ploaia si fetelor norul. Sau ca anumite culori si stereotipii de jocuri se potrivesc mai degraba unui sex decat celuilalt.
Am mai citit ca relatiile de familie devin, astfel, supra-legiferate. Mai concret, daca in lege scrie locuinta la un parinte e legiferare normala, daca legea spune cu locuinta impartita prioritar, e supra-legiferare...
Mai mult, citesc despre faptul ca din rezolutie nu se traseaza linii despre cum sa se reglementeze aceasta resedinta comuna in legislatiile statelor. Desi e supra-legiferare, trebuia sa se supra-supra-legifereze o rezolutie de recomandare, de fapt... e ca si cum nu ne hotaram, calare nu e bine, dar si pe jos ne dor picioarele.
Se respinge ideea de planuri parentale pe motiv ca nu ar fi necesare in toate cazurile... ca si cum plan parental nu ar putea fi si asta: am colaborat si vom colabora in continuare in cresterea copiilor nostri, fara a stabili puteri sau decizii in sarcina unuia dintre noi in mod special, urmand sa stabilim la primele semne de neintelegere.
Suplimentar, arat ca un act e cu atat mai bun cu cat reglementeaza mai corect si concret modul in care lucrurile se vor desfasura. Cu cat are mai multa viziune.
Eu spun ca e chiar mai simplu pentru unii parinti sa colaboreze daca nu mai uita sa-l sune pe celalalt cand e la urgenta, insa poate si decide singur medicatia pentru boala curenta a copilului in perioada in acre acesta sta la el.
In opinia mea, juridic si moral, normal si psihologic, esti cu atat mai liber in relatia ta cu copilul cu cat planul parental e mai bun. Comportamentele se schimba in timp, astfel ca e normal sa legiferezi un anumit comportament la un moment dat.
Am avut planuri parentale, numite acorduri de exercitare a autoritatii parintesti, acorduri de mediere sau de parenting post-divort care au functionat de minute, atata timp cat ele reglementau, in esenta, un comportament normal pentru cei doi parinti.
Continuarea relatiei copilului cu ambii, dupa despartire, cat mai aproape de cea dinainte a fost benefica. Am intalnit si cazuri in care, datorita legislatiei schimbate, relatia cu unul dintre parinti s-a imbunatatit semnificativ dupa despartire, motiv pentru care am amanat actul oficial pentru ca timpul sa impamanteneasca acel; comportament pozitiv al parintelui.
Copii fericiti!
joi, 12 noiembrie 2015
Singuratatea unei mingi de ping pong
Doare cand vezi cum un copil negociaza cu ambii parinti nevoile sale emotionale.
Ca vrea sa-l duca tata la antrenament sau sa-l ia mama de la pictura, pentru asta isi foloseste, prematur de multe ori, cele mai avansate tehnici, impropriu dobandite, de manipulare si manageriere a unei situatii. Doare cand sta in spital si nimeni nu vine la el. Doare cand sta singur acasa ori cu bone, niciodata cu un parinte...
Doare cand i se retrage toata iubirea parinteasca pentru ca a scapat un gest ori cuvant amabil despre cel care i-a dat cealalta jumatate din ADNul lui.
Doare cand ii raman jucariile dragi lui imprastiate pe trotuar doar pentru ca i le-a luat celalalt. Doare ca accepta de la straini, dar nu de la ambii parinti. Ca nu e permis.
Ati vazut copil vreodata sa-si intrebe un parinte: dar daca esti ocupat(a) de ce nu merg la celalalt sa stau, ca sa ai timp sa termini ce ai de facut? Nu, mint si sufera, spunand exact ce vrea sa auda fiecare parinte, baleind intre:
In majoritatea cazurilor in care copilul declara cele de mai sus catre unul sau ambii parinti, acel copil are nevoie urgenta de sprijin psihologic extern, indiferent din vina cui ar fi spusele astea sau care e cauza declaratiei.
Si tot in majoritatea cazurilor copilul minte. Se minte, il minte si pastreaza cu grija secretul in el, ajungand sa se convinga ca el simte ce spune, alternand simtaminte diametral opuse in timp de 3 minute. Ajunge sa piarda contactul cu el insusi, sa nu mai stie ce vrea si ce simte el de fapt, sa stie doar ce trebuie sa simta.
Copilul trebuie sa simta iubire. Iubiti-l!
Ca vrea sa-l duca tata la antrenament sau sa-l ia mama de la pictura, pentru asta isi foloseste, prematur de multe ori, cele mai avansate tehnici, impropriu dobandite, de manipulare si manageriere a unei situatii. Doare cand sta in spital si nimeni nu vine la el. Doare cand sta singur acasa ori cu bone, niciodata cu un parinte...
Doare cand i se retrage toata iubirea parinteasca pentru ca a scapat un gest ori cuvant amabil despre cel care i-a dat cealalta jumatate din ADNul lui.
Doare cand ii raman jucariile dragi lui imprastiate pe trotuar doar pentru ca i le-a luat celalalt. Doare ca accepta de la straini, dar nu de la ambii parinti. Ca nu e permis.
Ati vazut copil vreodata sa-si intrebe un parinte: dar daca esti ocupat(a) de ce nu merg la celalalt sa stau, ca sa ai timp sa termini ce ai de facut? Nu, mint si sufera, spunand exact ce vrea sa auda fiecare parinte, baleind intre:
Vreau sa vin la tine mai dessi
Nu vreau sa mai merg dincoloSpun asta, saracii, ca declaratia suprema de iubire, ca o acceptare neconditionata ca asa ii place parintelui, ca felul in care pricep cum sa stea la masa ori sa se spele pe maini... e o rutina... dureroasa.
In majoritatea cazurilor in care copilul declara cele de mai sus catre unul sau ambii parinti, acel copil are nevoie urgenta de sprijin psihologic extern, indiferent din vina cui ar fi spusele astea sau care e cauza declaratiei.
Si tot in majoritatea cazurilor copilul minte. Se minte, il minte si pastreaza cu grija secretul in el, ajungand sa se convinga ca el simte ce spune, alternand simtaminte diametral opuse in timp de 3 minute. Ajunge sa piarda contactul cu el insusi, sa nu mai stie ce vrea si ce simte el de fapt, sa stie doar ce trebuie sa simta.
Copilul trebuie sa simta iubire. Iubiti-l!
miercuri, 11 noiembrie 2015
Egalitatea intre sexe: mama si tata
Dupa zeci de ani de la manifestari si nevoie de egalitate intre oameni, inca mai luptam pentru asta.
Acum, dupa ce am emancipat femeia, i-am dat drepturi egale in societate, luptam sa punem pe crestetul barbatului raspunderi si drepturi egale in familie.
Intr-un final, dupa zeci de studii, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, fara niciun vot impotriva, a adoptat Rezolutia 2079 prin care, printre alte chestiuni deja existenta in legislatia romana, cheama tarile sa reglementeze, legal, rezidenta impartita a copiilor.
Astfel, asa cum ziceam de zeci de ori, mai multa raspundere vine la pachet cu mai multe drepturi. Sau invers.
In esenta, parintii vor fi mai constienti de copiii lor, de nevoile lor, de drepturile acestor copii si, poate, dupa lupte seculare, copiii vor fi mai fericiti si multumita acestei rezolutii.
Desi am fost reticenta la resedinta impartita intre doua locuri, se pare ca nu exista alt mod mai rapid de a educa unul dintre parinti in a vedea nevoia copilului lor de doi parinti. Daca nu se poate intelege si negocia un plan bun de vizite, in favoarea copilului, daca unii parinti nu inteleg sa vbina in vizite si altii nu inteleg sa permita vizite, poate asa, ca un ultim strigat, mai multe schimbari vor avea loc pentru a permite copilului sa aiba legaturi cu ambii parinti.
Am crezut ca societatea romaneasca nu era pregatita pentru asta, insa poate ca copiii romani nu sunt pregatiti sa mai piarda cate un parinte la divort... Desi tara noastra nu a semnat inca Conventia europeana cu privire la exercitarea drepturilor copiilor, poate in privinta responsabilizarii parintilor vom intelege sa facem pasi inainte.
Rezolutia aici: http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/X2H-Xref-ViewPDF.asp?FileID=22220&lang=en
Acum, dupa ce am emancipat femeia, i-am dat drepturi egale in societate, luptam sa punem pe crestetul barbatului raspunderi si drepturi egale in familie.
Intr-un final, dupa zeci de studii, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, fara niciun vot impotriva, a adoptat Rezolutia 2079 prin care, printre alte chestiuni deja existenta in legislatia romana, cheama tarile sa reglementeze, legal, rezidenta impartita a copiilor.
Astfel, asa cum ziceam de zeci de ori, mai multa raspundere vine la pachet cu mai multe drepturi. Sau invers.
In esenta, parintii vor fi mai constienti de copiii lor, de nevoile lor, de drepturile acestor copii si, poate, dupa lupte seculare, copiii vor fi mai fericiti si multumita acestei rezolutii.
Desi am fost reticenta la resedinta impartita intre doua locuri, se pare ca nu exista alt mod mai rapid de a educa unul dintre parinti in a vedea nevoia copilului lor de doi parinti. Daca nu se poate intelege si negocia un plan bun de vizite, in favoarea copilului, daca unii parinti nu inteleg sa vbina in vizite si altii nu inteleg sa permita vizite, poate asa, ca un ultim strigat, mai multe schimbari vor avea loc pentru a permite copilului sa aiba legaturi cu ambii parinti.
Am crezut ca societatea romaneasca nu era pregatita pentru asta, insa poate ca copiii romani nu sunt pregatiti sa mai piarda cate un parinte la divort... Desi tara noastra nu a semnat inca Conventia europeana cu privire la exercitarea drepturilor copiilor, poate in privinta responsabilizarii parintilor vom intelege sa facem pasi inainte.
Rezolutia aici: http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/X2H-Xref-ViewPDF.asp?FileID=22220&lang=en
miercuri, 4 noiembrie 2015
Club Colectiv
Situatia de fapt de la Clubul Colectiv a produs efecte juridice, politice si sociale.
Pentru mine, Colectiv inseamna trezire, inseamna evolutie sociala, inseamna ca forta democratiei chiar sta in popor. Colectiv inseamna simpatie, solidaritate, revolutie, libertate de exprimare, vot fara alegeri.
Sa votezi, intre alegeri, ca nu mai vrei corupti, inculti, incapabili, mincinosi inseamna demos kratos in adevaratul sau sens initial.
A fost un adevarat vot negativ dat nu puterii, ci modului de a gandi actual. Un vot negativ la adresa celor care inca mai cred ca merge si-asa. Un vot negativ la serviciile proaste dintr-o tara in curs de dezvoltare.
Atitudinea asta o vad ca o manifestare de cultura si ca un mod de autoeducare a unei natii care nu are o educatie decent elaborata la nivel national. O vad ca o autoinsanatosire a stimei de sine a unui popor care nu merge la psiholog.
Bravo, romani!
UPDATE: O avalansa de vorbe goale la conferinta de presa a PNL. Au sarit ca necrofagii pe hoitul care inca n-a atins pamantul in cadere... n-au priceput nimic.
UPDATE: Da, o adevarata revolutie sociala, o atitudine luata pentru nevoia de schimbare. Veniti in Piata Universitatii, vom fi acolo!
Pentru mine, Colectiv inseamna trezire, inseamna evolutie sociala, inseamna ca forta democratiei chiar sta in popor. Colectiv inseamna simpatie, solidaritate, revolutie, libertate de exprimare, vot fara alegeri.
Sa votezi, intre alegeri, ca nu mai vrei corupti, inculti, incapabili, mincinosi inseamna demos kratos in adevaratul sau sens initial.
A fost un adevarat vot negativ dat nu puterii, ci modului de a gandi actual. Un vot negativ la adresa celor care inca mai cred ca merge si-asa. Un vot negativ la serviciile proaste dintr-o tara in curs de dezvoltare.
Atitudinea asta o vad ca o manifestare de cultura si ca un mod de autoeducare a unei natii care nu are o educatie decent elaborata la nivel national. O vad ca o autoinsanatosire a stimei de sine a unui popor care nu merge la psiholog.
Bravo, romani!
UPDATE: O avalansa de vorbe goale la conferinta de presa a PNL. Au sarit ca necrofagii pe hoitul care inca n-a atins pamantul in cadere... n-au priceput nimic.
UPDATE: Da, o adevarata revolutie sociala, o atitudine luata pentru nevoia de schimbare. Veniti in Piata Universitatii, vom fi acolo!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)