miercuri, 24 august 2016

Cuiul lui Pepelea - poveste moderna despre dreptul la domiciliu, locuinta si viata privata

Problema: cand unul dintre coproprietari locuieste exclusiv intr-un imobil. 

Realitate: Nu exista cuiul loui Pepelea in legislatia europeana. Indiferent ce drepturi de proprietate sau altele ai avea, nu poti intra intr-un imobil unde locuieste altul sa-ti agati haina in cuiul tau. 

Nimeni nu are dreptul a intra in domiciliul de fapt (locuinta) altei persoane, indiferent de dreptul de proprietate sau altul asupra imobilului, fara acceptul celui domiciliat acolo.

Un coproprietar are dreptul sa intre in imobilul care este domiciliul dv. de fapt (nu conteaza ce scrie in buletin) exact cum aveti si dv. dreptul sa intrati la el: cu acceptul celui care locuieste acolo. Atat.

Dreptul de proprietate este diferit de dreptul la viata privata (care include si domiciliul).
Aveti drept de proprietate asupra imobilului, asta nu va da dreptul sa aveti cheie, ca nici proprietarul imobilului inichiriat nu are drept sa intre in casa lui proprie si personala fara acordul chiriasului. Pentru ca si dreptul sau la proprietate e protejat, dar si dreptul locatarului la viata privata.
In momentul in care a vrut sa obtina bani pentru proprietatea sa, a cedat temporar o parte din drepturile pe care le avea.

In momentul in care primesti pe cineva in casa, fizic, si accepti sa isi stabileasca locuinta acolo (nu in acte, ci in fapt), accepti ca nu poti sa intri peste el noaptea sa-ti mai iei zmeul din dulap ca atunci bate vantul si vrei sa-l inalti. Singur, prin accept tacit ori verbal, iti limitezi folosinta imobilului.
Nu iti ia nimeni nimic din dreptul tau de proprietar, singur accepti ca un alt om poate ca, in casa pe care ai un drept de proprietate, sa aiba intimitatea lui, viata lui proprie, emotiile lui, momentele lui de singuratate, de liniste, ca isi poate lasa lenjeria nearanjata intr-o zi fara riscul sa intre cineva sa i-o admire, sa se simta in siguranta, fara interferenta cuiva nepoftit de el.
Asta inseamna ca nu inviti oameni la tine ca sa urmaresti ce sapun folosesc, de cate ori se rad, ce tip de mancare au in frigider, care e culoarea lenjeriilor de perna. Asta miroase a hartuire.

La randul tau insa, aceeasi protectie legala care te limiteaza, te apara si pe tine ca noaptea nimeni nu-si ia oalele de zestre de la tine din domiciliu (si de la el din casa) fara acordul tau. Indiferent a cui e casa, masa si dulapul in care doreste sa umble.
Asa ai garantia ca nu esti hartuit in propriul domiciliu. Si pentru ca garantia asta sa fie eficienta, nu conteaza daca ai mutatie, flotant, resedinta ori domiciliul legal acolo. Nu. Viata ta privata si domiciliul in sensul protectiei legii este locul unde pui capul pe perna noaptea, unde te cauta prietenii cel mai des, unde iti tii lucrurile de care esti atasat emotional.
Un om poate avea mai multe astfel de domicilii, unele temporare, unele permanente.

Nimeni nu are dreptul sa sparga usa acolo unde e proprietar dar nu si locatar, se numeste violare de domiciliu si se incadreaza in sfera infractiunilor. Nu conteaza cine e proprietar al acelui domiciliu, ci cine e cel ce domiciliaza acolo. Nu conteaza ce scrie in buletin, acela e domiciliul legal, fiscal uneori, dar nu face obiectul protectiei acestei legi. E altceva.

Asadar, aveti grija cine ce foloseste de la voi, simpla folosire ii confera drepturi. Si, ca sa ni se respecte drepturile, trebuie sa le respectam si noi pe ale altuia. 
Libertatea mea se intinde pana acolo unde incepe libertatea ta. Si invers.