In lumea juridica, des, tot mai des, ma intalnesc cu aceste acuzatii de tipul: "Stie pe cineva." "E influient, are bani si poate cumpara pe oricine, mi-a spus-o." "Are o ruda, o pila." "Judecatorul e cumparat, am vazut ca nici nu ma asculta." si altele similare, varietati pe aceeasi tema.
De regula insa, am observat ca e dificil de spus daca partea (sau, din nefericire, avocatul care sustine asta) a inteles exact ce s-a intamplat in dosar, cand si ce anume trebuia sa vorbeasca si de ce nu i s-a permis.
De asemenea, cea mai frecventa greseala intalnita de mine este lipsa asumarii pierderii unui proces. Inteleg de ce e mai usor pentru justitiabil sa gaseasta un tert vinovat de esecul sau in instanta, insa imi e dificil de inteles de ce nu incearca macar sa inteleaga ce s-a intamplat concret si daca, poate, pe undeva, a facut si el ceva ca sa piarda. Doar sa sondeze ideea asta.
Din experienta, cele mai dese dosare in care dreptatea era, sa spunem, pentru mine, clara, dar partea a pierdut... sunt din eroare sau aparare necorespunzatoare!
Dragi justitiabili, daca in proces va veti axa pe probleme accesorii fondului, fara sa insistati pe obiectiuni bune, pe intrebari scurte si concrete, pe probele in sine... atunci aveti sanse sa pierdeti chiar daca aveti toata dreptatea de pe planeta.
Pentru ca justitia omului nu este justitie divina. Judecatorul nu este atoatevazator si atoatecunoscator. Pe jude il invata experienta lui de viata, experienta sa tehnica, experienta sa in audieri de martori, de minori, experienta in dosare similare si, uneori, il mai invata si partile despre cum sa se uite la o problema sau, pur si simplu, vine intamplarea si-i arata un alt punct de vedere al aceleiasi probleme.
Pe baza acestor date si experiente, judele ia o decizie.
In aceste conditii, mi-ar placea sa nu ne suparam ca judele nu stie si nu cunoaste inainte sa verificam daca noi, partile, ne-am comportat corect procesual, depunand toate diligentele.
Si dintre astea toate, prima diligenta pentru o parte este sa stea de vorba cu avocatul ei sa priceapa cum functioneaza sistemul, teoretic si practic.
Sa inteleaga care este forta juridica a unei hotarari judecatoresti, cine si daca poate cineva trece peste ea, ce se intampla la CEDO, cum raspunde un jude profesional si, mai ales, pentru ce...
Este foarte important sa fim informati, caci asa crestem performanta sistemului (oricarui sistem) si ne micsoram frustrarile aparute, deseori, doar din necunoastere.
Daca aveti chestiuni concrete sa va ajute avocatul, e mai bine si mai productiv. Altfel, discutii despre cat de prost merge sistemul si care si cine plateste spagi sau ce finantare nu are sistemul de justitie roman nu sunt discutii despre dosar si nici nu sunt de dorit.
E mai usor sa spui ca si-a bagat dracul coada decat sa iti asumi si sa muncesti sa stai pe calea cea dreapta.
Imi amintesc de o intamplare cand am ras cu un client de-ai mei cam jumatate de ora, cu sughituri, la acuzatia partii adverse ca am platit un jude... intr-un proces de recunoastere paternitate!!! Cu expertiza si tot!!
Si acum ma bufneste rasul cand imi aminitesc tonul partii, miza de doi lei din dosar, stupiditatea ca un jude sa isi asume un astfel de risc (si, sigur, eu sau clientul!!) pentru o prostie care reiesea clar dintr-o expertiza, oricum!!!
De atunci, am mai avut astfel de discutii cu diverse parti, clienti sau adversari si toti, dar TOTI inteleg ca aceste lucruri sunt ca stejarii dintr-o padure: de regula sunt verzi si e absurd si problematic sa te focusezi ca exact al de l-ai nimerit matale e uscat!!!
Va rog, spre binele dv., concentrati-va pe informatii concrete, incercati sa le discerneti si sa le intelegeti si nu va mai lasati purtati de visul ca aveati toata dreptatea din lume, dar copacul ala, copacul ala uscat v-a stat in cale! Nu va incurajati avocatul sa bata apa-n piua despre asta si chiar schimbati-l daca insista. Nu va ajuta cu nimic.
