Ordonanta pentru suplinirea acordului unui parinte la iesirea minorului din tara

Situatia e similara pentru acordul pentru eliberarea unui pasaport pentru un minor.
Consider ca, desi art. 919 nu specifica ca acest tip de masuri poate fi luat pe calea ordonantei, in anumite cazuri se poate apela la instanta si pentru iesirea din tara a minorului pe cale de ordonanta.
Cred ca 919 este prea restrictiv ("Art. 919. - Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.") si ca se refera, oricum, la masurile de luat de instanta in timpul divortului.
In afara procedurii divortului, se aplica 996 Cod civil prin care se pot lua si alte masuri vremelnice privitoare la minori.

Ordonanta trebuie sa fie vremelnica, sa prezinte urgenta si sa nu prejudicieze fondul.
Daca minorul trebuie sa iasa din tara urgent pentru un concurs, o interventie chirurgicala etc., atunci si urgenta si vremelnicia si neprejudicierea fondului sunt indeplinite.
Daca insa, din pacate, unul dintre parinti iosi doreste o ocolire a dispozitiilor legale privitoare la acordul pentru iesirea din tara, asa incat sa mearga la Paris ori la Nisipurile de Aur oricand cu pruncul, atunci nu vad indeplinita niciuna dintre cele trei cerinte de admisibilitate.
O astfel de ordonanta ar produce efecte definitiv, luand unuia dinrte parinti o parte a prerogativelor sale, influientand autoritatea parinteasca. O ordonanta e temporara daca prin ea se permite parintelui sa iasa o data din tara, in perioada x sau y, in scopul z sau t si nu oricand, oriunde... aceasta permisiune nu mai e nici temporara si, in anumite cazuri, nici in interesul copilului.

Unele voci sustin ca, daca se desfasoara in paralel cu o actiune pe fond, ordonanta pentru suplinirea acordului la iesirea din tara oricand si oriunde ar fi admisibila.
Nu inteleg cum s-ar trece peste neindeplinirea conditiei de vremelnicie daca exista si actiune pe fond? Si de ce sa mai faci actiune pe fond?
Daca am o ordonanta favorabila, aplicabila pana la judecata fondului, scopul meu e atins si fondul ar fi bine, pentru mine, sa nu se judece niciodata. Caci pana atunci merg cu ordonanta inainte.
Nu cred ca o ordonanta e admisibila in acest domeniu, indiferent de existenta fondului sau nu; pe fond pot renunta la judecata dupa admiterea ordonantei, simpla existenta a unui dosar pe fond pe rolul instantei nu ajuta la probarea vremelniciei sau urgentei! Ce ar demonstra fondul? Nimic.
In plus, ordonanta e vremelnica prin natura ei, or la iesirea din tara e nevoie de o hotarare irevocabila; in esenta, irevocabil inseamna ca are putine sanse de a fi schimbata, ca e stabila, definitiva, or in cazul ordonantei vremelnicia face parte din caracterul ei. O ordonanta e provizorie si nu are stabilitatea unei hotarari pe fond.

Pentru alte cazuri, vremelnicia sau urgenta se apreciaza diferit; de exemplu, o ordonanta pentru inscrierea copilului al scoala nu o vad admisibila, insa una pentru inscrierea lui in clasa a VI-a la scoala nr. 82 de exemplu, da.

In concluzie, tot colaborarea buna cu celalalt parinte e de ajutor pentru iesirile din tara...

Divort - decizia

Credeti ca doriti sa divortati. Nimic nu mai merge, certurile o tin lant, copiii sufera...
Pacat, dar se poate ajunge si in situatii de acest gen. Totusi, intai cantariti daca nu e doar o situatie temporara, dificila a familiei mai mult decat finalul familiei dv.

Pasul 1 ar fi sa discutati cu partenerul. Ce crede el, cum va mai merge, de ce crede ca mai merge sau de ce nu. Nu luati o decizie fara mai multe discutii si, ideal, decizia ar fi indicat sa fie una comuna.
Nu implicati copiii in luarea deciziei, nu puneti raspunderea pe umerii lor; ii puteti doar informa ca analizati.

Discutiile in cuplu care duc la formarea unei hotarari inauntrul fiecarui partener au ca scop acceptarea unei incercari de reconciliere sau a separarii, duc la costuri de timp, nervi si bani reduse pentru ambii in caz de separatie, o colaborare normala ulterior privind cresterea copiilor si nu numai.
Adica, desi va amana decizia de a va separa cu o saptamana sau chiar cateva luni, un an, este o investitie in sanatatea dv. emotionala, a partenerului pe care totusi l-ati iubit candva, a copiilor. Este o investitie intr-un partaj mai ieftin, este o investitie in finalizarea relatiei (ca si relatia s-a nascut, s-a consumat si acum e pe moarte). Moartea relatiei nu e finalul, inmormantarea ei e finalul si se face cu atat mai usor cu cat ambii parteneri contribuie.
O relatie neincheiata duce la dificultati emotionale in incercarea unei relatii noi, ceea ce nu e de dorit. Se formeaza o frustrare, o ranchiuna privitor la fostul partener desi, cel mai probabil, ambii ati contribuit la moartea relatiei.

Sigur, relatia se poate si insanatosi; asta va dati seama, eventual, tot din discutii cu partenerul. Ar mai ajuta discutii comune cu o persoana neutra cuplului, nu ruda: un nas, un preot, un mediator sau, cel mai recomandat de mine, un psiholog. Daca nu aveti resurse financiare pentru a plati un psiholog bun, atunci axati-va mai mult pe luarea deciziei in cuplu; puteti lua o pauza temporara din relatie, de acord; puteti sa va mutati temporar in alta locuinta, unul sau ambii in alt loc decat locuinta familiei. Sa luati aminte ca despartirea in fapt face sa curga niste termene de prescriptie...

In final, dupa ce ati reusit sa luati o decizie, sa o comunicati familiei, prietenilor, imediat dupa mergeti la un avocat. Sau doi. Sau trei. Pana gasiti unul compatibil cu dv. si care va poate ajuta in legalizarea deciziei dintre dv. si partener, oricare ar fi ea: de despartire, de separare temporara de fapt, de partaj, de... de...

Nu uitati: un divort sanatos va ajuta sa mergeti mai departe! Sau o impacare la fel de sanatoasa!
Succes!

Pensia de intretinere minor - in natura

Exista considerente de ordin psihologic ce fac mai buna colaborarea dintre cei doi parinti in caz de achitare a pensiei in natura. Eu recomand cu caldura aceasta modalitate, caci in timp parintii pot ajunge sa schimbe informatii despre copil, ce ghete ii mai trebuie, ce haina, cat mai e fondul clasei etc.

Se poate ajunge ca parintele nerezident sa contribuie mai mult decat zice o instanta rece si impartiala ori sa il vada indiferent de orele din program, parintii pot colabora ambii cu scoala sau sa ajunga la spital pentru analize si alte cheltuieli cu copilul.

Daca incapatanarea nu atinge cote apocaliptice si daca ambii isi iubesc pruncul si-i vor binele, acest tip de a achita pensie este de ajutor in mentinerea relatiilor familiale.

Nu mai cumparati gogoasa cu chichita avocateasca, nu exista chichite, exista stiinta de carte sau lipsa de stiinta.
Isi inchipuie oamenii ca pot face din orice bici, chiar daca e ilegal, doar sa gaseasca unul care sa-i zica ce chichita avocateasca sa foloseasca...
Aveti grija la promisiuni de chichite, la scheme si alte asemenea invarteli.
Relatia cu avocatul se bazeaza pe incredere reciproca, pe un contract, pe schimbul corect si cat mai complet de informatii si pe intelegerea a situatiei juridice. Poate asta e o chichita buna: cand ati inteles situatia, riscurile, solutiile propuse, atunci sunteti gata sa mergeti mai departe.
Succes!

Pensii de intretinere sau bani de mancare

Asa cum e normal, fiecare parinte isi intretine copilul. Cel care nu o face e obligat de o instanta in general.
Totusi, sa iti hranesti copilul e cel mai elementar instinct parintesc; fata de aceasta obligatie, drepturile de parinte ar trebui sa fie subsidiare.

Din pacate, realitatea ne arata atat parinti care nu mai merg la vanatoare pentru pruncii lor, parinti care isi ingrijesc pruncii numai pentru vanatul dat de celalalt si chiar instante care nu respecta venitul legal al parintilor.

Desi Codul civil actual obliga instantele sa stabileasca pensia fiecaruia dintre cei doi parinti, in realitate pensia se stabileste mai ales pentru parintele la care copilul nu locuieste in mod permanent. Pana aici nu-i mare lucru, dar, in afara cartilor, realitatea ne arata ca sunt cazuri in care parintele la care ar trebui sa stea copilul il lasa sa stea permanent la celalalt parinte si atunci... alte dosare, alta disctractie pentru judecatori.
Sau mai vedem si cazuri in care, in timpul unui an, un parinte are drept de vizite circa 84 de zile pline pe an, adica aproape un sfert din intregul an calendaristic; in aproape 3 luni, parintele ala ii da de mancare, ii cumpara bilet de transport local, il duce la locuri de joaca, ii ia un tricou si o jucarie. Adica il intretine.
La un calcul, parintele acesta intretine copilul cam 450 de zile pe an din 365. Sau 366.
In paralel, celalalt parinte il intretine un maxim de 365 de zile anual. Sau 366.

In concluzie, desi legea da solutii corecte pentru stabilirea corecta a contributiilor parintilor, instantele aplica partial, bazandu-se pe intelegerea dintre parinti care, este evident, nu exista odata ce parintii au ajuns in fata judelui.

Privitor la cuantum, vom mai face discutii.

Aspecte despre locuinta minorului

Prima indatorire a unui parinte si cea mai des incalcata este aceea sa fie acolo langa copilul lui. Sa fie acolo inseamna, in primul rand, FIZIC. Oricum ar da-o, un parinte care sta fizic departe de copil, uneori chiar daca nu din vina sa, isi diminueaza sansele de a mai locui cu copilul in caz de neintelegere cu celalalt parinte. Nu prea conteaza motivele pentru care parintele a plecat de langa copil, nu conteaza ca a muncit in strainatate sau ca s-a distrat. Conteaza ca in perioada aceea copilul a stat cu... celalalt parinte!! Adica a existat increderea atunci ca va fi bine copilului cu celalalt parinte, asa se presupune, nu? Iar daca totusi nu i-a fost bine, parintele plecat trebuia sa stie asta; daca sgtia si totusi a mentinut starea de fapt iar nu e in avantajul lui. Dupa cum vedeti, este extrem de important ca parintele care doreste ca locuinta copilului sa fie stabilita la el chiar sa fi petrecut timp cu copilul. Avem pentru asta art. 92 si art. 400 Cod civil. Si principiul ca nu plimbam copilul de colo-colo. Si legea 272. Fiti langa copiii vostri!

Raportul de ancheta psihosociala

Minunata ancheta cu nume atat de pompos! In teorie, in fiecare dosar in care o instanta e chemata sa ia o decizie privitoare la un minor trebuie facuta o astfel de ancheta. In fapt, mai nou se face doar la fond.

Ce e acest raport? O cerinta a legii si nimic mai mult, din pacate; in cazuri grave, ajuta. In cazuri normale, nu conteaza.
Un lucrator social se deplaseaza la parinte acasa, il intreaba ce mai face, daca lucreaza si cat castiga, care e camera copilului, uneori cere sa vada copilul dar daca nu se poate, nu-i nimic!! Aceasta este ancheta. Ar trebui ca ea sa includa discutii cu rude apropiate sua cu vecini, dar... timp putini, bani la fel, dosare multe! Dupa asta, lucratorul ia o hartie si, in circa 1,5 pagini, scrie ce a scris si la cel dinainte; e un copy-paste in genere.

Asa se reuseste, azi sa fie aparat dreptul copilului de a creste la acel parinte unde ii este mai bine! Pacat!

Acord iesire din tara - substituire acord

Cum se poate proceda: 1. o discutie serioasa, in absenta copilului; scurta si la obiect, fara prelungiri de razboaie: e laie sau balaie; 2. notificare (va ajuta sa faceti proba ulterior privind refuzul); 3. actiune in instanta Discutia are ca scop sa informati cealalta parte. Finalitatea ei nu e neaparat sa obtineti o hartie sau o dovada, este insa fair play si va poate scuti de numeroase dureri de cap. Ea poate fi urmata sau nu de un mail, un sms sau alt insxcris informal in care faceti referire la discutia avuta, pe scurt. Notificarea are rolul de a arata intentia serioasa; nu numai incerc sa obtin acordul, ci fac tot ce pot in acest sens. Deseori se ajunge la un cadru orgenizat sau nu de discutii din care se poate ajunge la un acord: fie prin buna intelegere, fie prin mediere. In instanta, obtinerea acestei substituiri a acordului se poate primi doar daca se dovedeste ca e spre binele copilului sa iasa din tara, care e interesul minorului si nu nevoia parintelui de a merge in Grecia; ajuta concursurile scolare, rudele in strainatate. Daca copilul e prea mic pentru vacante cu scoala, doar pentru a merge in vacanta cu un parinte e discutabil; asta pentru ca nu se poate presupune ca daca un copil va petrece toate vacantele lui in Romania el va suferi ca dezvoltare. Totusi, si in aceste cazuri, o argumentare buna ar putea ajuta in fata judecatorului. In fata celuilalt parinte ajuta daca, odata cu suplinirea acordului, se solicita si micsorarea sau neplata pensiei pe perioada cat copilul sta la celalalt parinte ori marirea programului ori altele similare. Arata disponibilitatea de a obtine un acord favorabil altora, este o procedura de tipul win-win si incurajeaza parintele care a refuzat acordul sa mai faca un efort pentru colaborare. Unii le numesc concesii, altii negociere, pot fi vazute si ca manipulari, important e daca ii sunt favorabile si copilului sau nu. In toate cazurile, inainte de a incepe un demers referitor la copil, informati-l; este dreptul lui la a sti, la a fi respectat si creeaza o relatie buna parinte-copil. Nu pierdeti din vedere ca faceti astea pentru el, asa incat cointeresati-l; ajuta la dezvoltarea raspunderii mai mult decat daca ar avea un animal de casa. Si presupune mai putina mizerie. Succes!