Pensii de intretinere sau bani de mancare

Asa cum e normal, fiecare parinte isi intretine copilul. Cel care nu o face e obligat de o instanta in general.
Totusi, sa iti hranesti copilul e cel mai elementar instinct parintesc; fata de aceasta obligatie, drepturile de parinte ar trebui sa fie subsidiare.

Din pacate, realitatea ne arata atat parinti care nu mai merg la vanatoare pentru pruncii lor, parinti care isi ingrijesc pruncii numai pentru vanatul dat de celalalt si chiar instante care nu respecta venitul legal al parintilor.

Desi Codul civil actual obliga instantele sa stabileasca pensia fiecaruia dintre cei doi parinti, in realitate pensia se stabileste mai ales pentru parintele la care copilul nu locuieste in mod permanent. Pana aici nu-i mare lucru, dar, in afara cartilor, realitatea ne arata ca sunt cazuri in care parintele la care ar trebui sa stea copilul il lasa sa stea permanent la celalalt parinte si atunci... alte dosare, alta disctractie pentru judecatori.
Sau mai vedem si cazuri in care, in timpul unui an, un parinte are drept de vizite circa 84 de zile pline pe an, adica aproape un sfert din intregul an calendaristic; in aproape 3 luni, parintele ala ii da de mancare, ii cumpara bilet de transport local, il duce la locuri de joaca, ii ia un tricou si o jucarie. Adica il intretine.
La un calcul, parintele acesta intretine copilul cam 450 de zile pe an din 365. Sau 366.
In paralel, celalalt parinte il intretine un maxim de 365 de zile anual. Sau 366.

In concluzie, desi legea da solutii corecte pentru stabilirea corecta a contributiilor parintilor, instantele aplica partial, bazandu-se pe intelegerea dintre parinti care, este evident, nu exista odata ce parintii au ajuns in fata judelui.

Privitor la cuantum, vom mai face discutii.

Aspecte despre locuinta minorului

Prima indatorire a unui parinte si cea mai des incalcata este aceea sa fie acolo langa copilul lui. Sa fie acolo inseamna, in primul rand, FIZIC. Oricum ar da-o, un parinte care sta fizic departe de copil, uneori chiar daca nu din vina sa, isi diminueaza sansele de a mai locui cu copilul in caz de neintelegere cu celalalt parinte. Nu prea conteaza motivele pentru care parintele a plecat de langa copil, nu conteaza ca a muncit in strainatate sau ca s-a distrat. Conteaza ca in perioada aceea copilul a stat cu... celalalt parinte!! Adica a existat increderea atunci ca va fi bine copilului cu celalalt parinte, asa se presupune, nu? Iar daca totusi nu i-a fost bine, parintele plecat trebuia sa stie asta; daca sgtia si totusi a mentinut starea de fapt iar nu e in avantajul lui. Dupa cum vedeti, este extrem de important ca parintele care doreste ca locuinta copilului sa fie stabilita la el chiar sa fi petrecut timp cu copilul. Avem pentru asta art. 92 si art. 400 Cod civil. Si principiul ca nu plimbam copilul de colo-colo. Si legea 272. Fiti langa copiii vostri!

Raportul de ancheta psihosociala

Minunata ancheta cu nume atat de pompos! In teorie, in fiecare dosar in care o instanta e chemata sa ia o decizie privitoare la un minor trebuie facuta o astfel de ancheta. In fapt, mai nou se face doar la fond.

Ce e acest raport? O cerinta a legii si nimic mai mult, din pacate; in cazuri grave, ajuta. In cazuri normale, nu conteaza.
Un lucrator social se deplaseaza la parinte acasa, il intreaba ce mai face, daca lucreaza si cat castiga, care e camera copilului, uneori cere sa vada copilul dar daca nu se poate, nu-i nimic!! Aceasta este ancheta. Ar trebui ca ea sa includa discutii cu rude apropiate sua cu vecini, dar... timp putini, bani la fel, dosare multe! Dupa asta, lucratorul ia o hartie si, in circa 1,5 pagini, scrie ce a scris si la cel dinainte; e un copy-paste in genere.

Asa se reuseste, azi sa fie aparat dreptul copilului de a creste la acel parinte unde ii este mai bine! Pacat!