Clauze contractuale, redactare contract

Un contract e ca o haina, ca o zi de nastere, ca o sarbatoare: e personal si trebuie pregatit. Taiat cu grija, slefuit, comandat aperitive pentru el, cu tort si nastruti gatiti in casa sau mers la catering, indiferent, dar trebuie sa iasa personal, fix pe masura ta.
Pentru asta, intai se pleaca de la situatia de fapt (juridic vorbind) sau de la masura soldurilor, croitoriceste vorbind.
Dupa ce luam toate datele, masuram situatia, o intoarcem si o mai masuram si pe verso, dupa ce stabilim scopul contractului, cauza lui tinand cont de ceea ce realmente urmaresc partile, stabilim daca e legal sau nu.
Daca legea ne lasa sa facem un astfel de contract, abia atunci incepem sa taiem. Cu grija, rascroim, mentionam modul de plata, marcam pensele, stabilim termenele, culpele contractuale, estimam pagubele, facem scenarii pentru toate temerile care s-ar putea adeveri pe timpul derularii contractului, asa cum punem cate un nasture de rezerva pe dosul rochiei.
Un copy-paste nu e un contract, e o scriere a unei relatii acre speri sa nu aiba probleme.

Din pacate, probleme apar, ca altfel eu n-as avea o profesie. Asa ca, sa va croiti contracte pe masura voastra.
Fie ca luati un model de pe net, fie ca scrieti in cererea catre notar, fie ca mergeti la un avocat, mentionati clar ca, in afara de cele standard, vreti ca din intelegerea voastra sa faca parte urmatoarele... si le treceti cu liniuta de la capat, ca o ciorna. Indiferent cat de urat le scrieti, important e sa se inteleaga vointa partilor... important e ca avocatul sa nu va faca doar o completare de formular sau notarul sa nu faca doar o punere de stampila pe aceeasi clasica promisiune de ceva... sau de altceva...

Si daca mergeti la un specialist cu hartiuta aceea, nu uitati, e de datoria lui sa va explice toate clauzele, urmarile, efectele, modul de functionare a contractului mecanismul sau, legalitatea... pana le intelegeti.

De multe ori, daca o haina pe comanda e mai scumpa decat una de serie, la contracte lucrurile se vad putintel invers. Pe termen lung, mai ales.

Hotararile in dreptul familiei - definitive sau nu?

Juridic, procedural, hotararile sunt la fel de definitive ca orice alta hotarare civila care devine definitiva, pentru situatia de fapt de la data luarii lor.

Am tot auzit ca hotararile din dreptul familiei nu ar fi definitive. Ele sunt la fel de definitive ca oricare altele. Pe situatia data.
Ca situatia de fapt din acest domeniu comporta mai multe schimbari fata de alte domenii, este alta discutie. Ca alta situatie impune alta hotarare, asa se intampla si in constructii. Sau in mosteniri. Doar ca pe acolo situatiile nu se schimba atat de usor, cladirile nu se ridica singure din ruine si mortii nu invie. De regula.

Raportul de ancheta psihosociala - partea a doua

Si... pentru ca era atat de bine facut raportul si dat fiind ca pentru copy-paste nu ai nevoie de date reale detaliate, uneori, raportul se face ca o vizita fulger (fulger, trasnet, fix 2 minute) in camera copilului si lasarea unui numar de telefon de contact.
La care telefon, parintele da detalii despre: loc de munca, venit, relatia cu celalalt p[arinte, vizite ale copilului, contributii... sau la care telefon parintele este chemat sa vina in biroul functionarului sa raspunda la aceste intrebari.

Si se duce, nu?
Si nu zice nimeni nimic, nu sesizari, nu plangeri...

Si... uite-asa se duse interesul superior al copilului, ca o coaja goalita de continutul unei institutii prost platite de la buget.
Dar luati aminte, nu se duse orice interes, ci cel superior.

Contabilitate

(Marin Sorescu) 

Vine o vreme 
Cand trebuie sa tragem sub noi 
O linie neagra 
Si sa facem socoteala. 

Cateva momente cand era sa fim fericiti, 
Cateva momente cand era sa fim frumosi, 
Cateva momente cand era sa fim geniali, 
Ne-am intalnit de cateva ori 
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape 
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?). 
Toate acestea fac un viitor luminos - 
Pe care l-am trait. 

O femeie pe care am iubit-o 
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit 
Fac zero. 

Un sfert de ani de studii 
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere, 
A caror intelepciune am eliminat-o treptat. 
Si, in sfarsit, o soarta 
Si cu inca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?) 
Fac doua (Scriem una si tinem-una, 
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).

Negocieri

Ati incercat sa evitati procesul? Nu sa va mai certati inca odata, ci sa negociati?
Concret, l-ati chemat intr-un loc neutru, cu macar o persoana neutra de fata? Fara chestiuni personale in abordare, ci tehnic?
Pentru ca aproape toti cei care calca pragulunui avocat spun ca au incercat si nu se poate negocia, insa nu prea incearca o negociere, ci inca o confruntare. S-au mai vazut cu vecinul la gard, au mai avut o disputa la telefon, s-au mai intalnit odata in fata blocului...
Or asta nu are nici macar teoretic sanse de reusita, relatia intre oameni fiind ciclica in modul in care se deruleaza, asa incat, ireversibil, in toate disputele, ei vor parcurge acelasi drum, de fiecare data. Daca nu exista un element extern care sa intrerupa cercul vicios, de fapt nu au incercat negocieri, caci nu aveau nicio sansa in modul acela.

Cercul vicios poate fi intrerupt cu o locatie noua, cu prezenta unor persoane gata sa-i deturneze de la cearta si sa-i repuna pe linia negocierilor de cate ori e nevoie.

Asta inseamna un preot, un mediator, avocatul unei parti sau avocatii ambilor parti, un nas de cununie sau de botez al copilului lor, dupa caz. Merge si cu un sef de la munca etc.
Totusi, pentru a face o intelegere, e nevoie ca ambele parti sa priceapa ca pierd mai multe in instanta si astfel sa fie orientate spre un rezultat.

Negocierea nu e simpla deloc. E un proces complex si incepe cu o notificare buna indeajuns ca sa-i atraga atentia celuilalt, dar rea indeajuns ca sa nu-i atace orgoliul...

Incercati sa negociati, rar se intampla sa nu ai rezultate... macar putin, un inceput... lasi deschidere pe tot procesul din instanta. Negociezi acum, lasi principii si orgoliu ca sa nu traiesti un proces, un an sau o viata de certuri si nervi mancati pe paine la micul dejun.

Impartirea timpului la doi, benefica pentru copii?

In ultimul timp, tot mai des sunt invocate drepturile parintilor la familie si ale copilului la doi parinti. Si, pe linia asta, se ajunge la asa-numita locuinta alternativa/alternanta, adica doua saptamani aici - doua colea.
In lumina cercetarilor psihologice ca e mai bine sa ai doi parinti, o fi mai bine sau mai rau sa pui capul noaptea, alternativ, pe o perna dintr-o casa sau alta?
E lipsa de stabilitate intrecuta de castigul copilului la inca un parinte? Sau stabilitatea e supraapreciata?
Parintele cu doi copii simte ca ar fi mai castigat sa doarma o saptamana la unul si una la celalalt? Sau ar aprecia sa-i vada pe amandoi, liber, stand intr-o singura casa?
E o reteta clasica, standard, general aplicabila, aceasta impartire a timpului la doi?