"Cetateni de mana a doua"

Ieri, in sedinta de guvern, ministrul Agriculturii, primul-ministru si cel al Justitiei se dadeau cu capul de masa de consiliu cum sa faca sa gaseasca o solutie ca sa publice societatile care comercializeaza produse fabricate dupa dublu standard, unul pentru noi si unul pentru vestul UE.
Ce sa vezi, zice ministrul Agriculturii ca nu stie cum sa faca sa dea numele, ca ar putea crea conflicte juridice pentru ministerul sau...
Ministrul Justitiei, pe care il apreciez, a scaldat situatia in doua fraze incerte ca mesaj.
Cireasa de pe tort e ca primul-ministru facea campanie electorala in loc sa gandeasca logic.

Sa ii ajut: juridic, nu ai voie sa faci reclama negativa, sa prejudiciezi imaginea unei societati comerciale ori similar cu afirmatii care ti se par tie reale, dar nu au sustinere obiectiva.
Totusi, in caz ca o autoritate de stat comanda un raport, o analiza asupra unui tip de produse, rezultatul acestora nu sunt vorbe in vant, sunt rezultate bazate pe probe obiective, ceea ce face o problema de corecta informare a opiniei publice sa comunici rezultatele.
In esenta, nu este mai putin important dreptul meu de consumator de a cunoaste ce mananc, raportat la dreptul societatii X de a face vanzari in Romania.

In consecinta, nu este vreo problema juridica si nu are ce conflict sa nasca difuzarea publica a rezultatului unui raport obiectiv si nepartinitor.
Totusi, il informez pe primul-ministru ca ar putea fi o problema sa vorbim pe langa functia de stat exact in exercitiul ei, caci sa faci presupuneri subiective de tipul "ne considera cetateni de mana a doua" ma indoiesc sa rezulte, in mod nemijlocit si obiectiv, din raport.
In consecinta, posibilitatea publicarii rezultatelor a fost posibila fara consecinte juridice deosebite pana la momentul deschiderii gurii primului-ministru.

Hotarare care sa tina loc de acordul unui parinte

Doi parinti care trebuie sa decida iesirea din tara, internarea in spital, scoala etc., asta e regula. Exceptia e decizia unuia si a instantei.
Te-ai astepta ca, in caz ca un parinte nu-si da acprdul pentru o activitate, tratament, iesire din tara, instanta sa cantareasca bine situatia de fapt si nevoia reala a copilului referitor la acea actiune.
In realitate, daca da gres recomandarea mea anterioara cu notificarea, in instanta se obtine destul de usor si fara prea mult timp consumat o hotarare care sa suplineasca acordul unui parinte. Mai mult o formalitate, sa spun, cu actiunea in sine, cu prezenta la un termen, cu ceva inscrisuri care sa arate fie chestiuni medicale (daca e vorba de tratament) fie legate de excursie (daca discutam despre o iesire din tara).
Durata e variabila, poate fi de la o luna la un an, dar trebuie tinut seama ca se poate obtine pe calea ordonantei o hotarare executorie din fond. Urgenta nu e dificil de argumentat, de regula, in chestiuni privitoare la copii.

Asa incat, daca sunteti de cealalta parte a baricadei, va recomand sa intelegeti exact nevoia copilului si sa estimati daca decizia celuilalt parinte i-ar face rau. Pentru ca in instanta, celalalt parinte are mari sanse de admitere a suplinirii acordului dv.