Consultare publica pe legea manualului

Legea manualului e perfect inutila.

Nu inteleg logica pentru care manualul se declara bun de interes public. Nu inteleg urmarile juridice ale acestui lucru, vazand ca nu cunosc unde in legislatia romana se defineste ce este un bun de interes public.El nu intra in patrimoniul ministerului, asa cum se arata in expunerea de motive, ca nu are temei legal.

In opinia mea, a fi bun de interes public este o chestiune de fapt si nu de drept. Numai prin prisma faptului ca un bun serveste unui interes public, el este de interes public. Nimeni nu a crezut ca manualele elevilor de primara ori gimnaziala sunt chestii de interes privat in unele gospodarii si atat.

Era necesar sa facem o lege care sa ne arate evidentul? Daca da, inseamna ca imi scapa definitia legala a bunului de interes public. 

Eu sunt avocat. Prestez un serviciu de interes public. Totusi, sunt privat si nu sunt in proprietatea Ministerului Justitiei. Exista multe entitati private de interes public, de ce manualul nu ar fi unul? Ca pana acum asa a fost. 

Ref. la manual unic sau nu, din proiectul de lege nu reiese nimic in acest sens. Faptul ca un manual e unic (fiecare manual alternativ era unic) nu inseamna ca el este si singurul disponibil pe piata. Daca facem o lege pe care o asociem la nivel de discutii publice cu manualul unic (controversat si ratat in Europa), atunci sa ne asumam si sa scriem negru pe alb asta.

In privinta art. 12, consider articolul redundant prin raportare la dispozitiile legii drepturilor de autor.

Astfel, nimeni nu a crezut ca, prin mentionarea a doua poezii in manualul de limba romana, statul roman va plati drepturi de autor urmasilor lui Eminescu. Exista legislatie in acest sens, clara, iar legea manualului unic nu poate devia de la aceasta. O opera noua poate avea la baza opere anterioare din care sa cuprinda pasaje, citate, referinte, cu mentiunea sursei, atata timp cat opera rezultata este una noua, si ea aparata la randul ei de legea drepturilor de autor. Pentru astfel de citate, referinte etc. Nu se platesc si nu se datoreaza drepturi de autor, fie ca autorul vrea sa faca un compendiu sau un manual. Consider redundanta precizarea asta in legea manualului, ea ducand la impresia unei necunoasteri a legislatiei in materie.

Intreaga expunere de motive se refera exclusiv la impotenta de a asigura manuale pentru toate minoritatile, clasele, materiile si nu pare a avea vreo legatura cu orice alt subiect: calitatea lor, oportunitatea varierii abordarilor din manual, necesitatea ca un elev cu IQ ridicat si talent la matematica sa studieze dupa acelasi manual ca un elev complet dezinteresat de aceasta materie si fara vreo aplecare catre ea si care exceleaza la pictura...

Din expunerea de motive reiese ca nu avem manuale pentru unele minoritati pentru ca editurile nu au licitat, acestea cerandu-se in tiraje mici. Ok, se poate face un caiet de sarcini aplecat pe aceasta problema in care unul dintre criteriile de departajare sa fie tocmai editarea si a unui manual in tiraj mai mic sau a unuia pentru minoritati sau a unuia pentru anumite materii specifice anumitor scoli? De asemenea, vazand faptul ca in toata tara exista problema contestarii licitatiilor, se poate modifica legea licitatiilor pentru a se putea trage la raspundere societatea care nu a castigat in instanta contestarea, aceasta trebuind sa acopere pierderile cauzate de intarzierea creata de o contestare respinsa? Cum ar fi costurile manualului temporar pentru clasa a V-a sau similar... Se vor gandi de doua ori poate sa atace.

Violare de domiciliu, locuinta si alte intimitati

Potrivit prevederilor art. 8 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, orice persoană are dreptul la respectarea domiciliului său, iar potrivit art. 27 alin. (1) din Constituţie, domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia. 

În sensul art. 224 NCP, domiciliul are accepţiunea de loc în care o persoană îşi desfăşoară viaţa sa personală, incluzând nu numai locuinţa propriu-zisă, ci şi orice încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea.

Potrivit art. 27 alin. (2) din Constituţie, de la principiul inviolabilităţii domiciliului se poate deroga, prin lege, în următoarele situaţii: pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti; pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane; pentru apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice; pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. Acestea sunt cazurile de intrare CU DREPT in locuinta cuiva!

Art. 8 din Conventia europeana a drepturilor omului consacra dreptul oricarei persoane la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului si a corespondentei sale, text ce isi are originea in art. 12 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.

O formulare similara este data protectiei dreptului la viata privata de art. 17 al Pactului international privitor la drepturile civile si politice, precum si de art. 7 al Cartei Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 

Art.8 CEDO garanteaza, in linii generale, dreptul la intimitate, „dreptul de a trai, atat cat doresti, la adapost de priviri indiscrete”, cele patru notiuni la care textul face trimitere, nefiind insa foarte clar delimitate unele de altele. Domeniul sau de aplicabilitate include si protectia domeniului personal intern, respectiv dreptul la respectarea inviolabilitatii domiciliului. Acordarea unei protectii speciale acestui drept se impune in mod natural, intrucat o buna ocrotire a vietii private necesita, in primul rand, asigurarea intimitatii locurilor in care aceasta se desfasoara. 

Astfel, domiciliul reprezinta spatiul de libertate in care o persoana isi desfasoara cea mai mare parte a vietii sale private si familiale, si a carui ocrotire este indispensabila intr-o societate democratica. Nu are importanta daca exista un document care sa ateste situatia ca acea locuinta este domiciliul cuiva, daca exista domiciliu stabilit legal sau nu. 

In acceptiunea clasica, „domiciliul” inseamna locul unde o persoana traieste in mod permanent, respectiv locul unde persoana obisnuieste sa locuiasca in mod exclusiv.

Curtea considera ca notiunea de domiciliu trebuie sa primeasca o interpretare extensiva si poate sa includa si resedinta secundara sau casa de vacanta a unei persoane, intrucat persoana in cauza dezvolta legaturi emotionale puternice cu acea casa.

Relatii personale, vizite si stres

Nu am explicat niciodata poate scopul legii privind obligatiile parintelul care creste copilul raportat la relatiile copilului cu celalsalt parinte. Ei bine, el trebuie sa ii mentina copilului o parere buna despre celalalt parinte precum si disponibilitatea de a se vizita cu acesta. 

Nu inseamna ca trebuie sa stea drepti la usa cand spune programul sau legea, trebuie doar sa se asigure ca, in caz de vizite, el va lucra in sensul ca acel copil sa isi vada si celalalt parinte. 
Pentru asta, statul acasa cu urechea pe usa e prost, nu e in interesul copilului si al niciunuia dintre parinti, provoaca stres si nervi. 
De asemenea, nici supararea maxima pe celalalt nu ajuta, ca nu stiti cum e in papucii lui, mai usor, mai greu, nu conteaza, nu stiti. In esenta, frustrarea e proasta, nu ajuta. 

Ajuta ca, dat fiind situatia externa vointei dv. (situatie pe care nu o puteti schimba, asa e celalalt parinte si basta!) sa va asigurati ca copilul are un confort moral bun, ca nu sta si atarna de un fir de ata, ca ii dezvoltati amintiri despre cum era celalalt parinte, cum l-ati intalnit, laturile lui bune. 
Orice parinte are o latura buna, fie si aceea ca a facut minunea aceea de copil al dv. 

Relaxarea, cu ajutor de specialitate sau nu, va face minuni. Poate calma si celalalt parinte care nu va mai simti controlul asupra timpului din relatiile personale si va pune tot mai putina presiune pe copil. 

Toate nevoile de a primi raporturi de la celalalt parinte despre ce a mancat, cat a dormit, cum s-a spalat copilul sunt nevoi de control. Daca sunt ale dv., trebuie eliminate ca va vor manca de viu. Daca sunt ale celuilalt, ele trebuie ignorate, ca tot pe dv. va vor manca de viu. In toate cazurile, si copilul e muscat. 
Dezamorsarea situatiei si nu amorsarea a inca doua bombe, asta e scopul. 

Iar legea spune clar: e in interesul copilului sa isi vada ambii parinti, asa incat atunci cand exista o aversiune in copil care nu poate fi indepartata cu cateva luni de consiliere, inseamna ca ea e adanca, sistemica, zilnic devoltata, undeva cineva o intretine sau nu face efort sao combata. 
Pe copil nu-l ajuta sa isi urasca un parinte, cat de nepotrivit al fi acel parinte. Ura fata de un parinte, neacceptarea lui sunt create de abordari nepotrivite ale relatiei sale  cu acesta. Asta tine nu de acel parinte (cat de bun sau ne-bun o fi), ci tine de educatia copilului in privinta ideii de parinte, de atitudinea din casa, de zi cu zi, privitoare la acel parinte.