Niciunui jucator din sistemul judiciar nu ii plac procesomanii. Nici judecatorilor, nici avocatilor, expertilor... nici celorlalti justitiabili...
Ne intalnim cu cate un personaj care salasluieste cativa ani printr-o judecatorie si prin toate zonele accesorii pe unde poate face cate o plangere sau recurs pentru nedreptatile facute, introduce aceleasi cereri mentionand alt articol de lege, are cateva dosare paralele in stransa legatura pentru ca are convingerea ca pe cat mai multe cereri, pe atat ii cresc sansele... se apara sustinand cu tarie articole de lege, deseori ignorand situatia de fapt si crezand ca a spune un articol ajunge pentru a-l face aplicabil in cazul lui...
De cele mai multe ori nu face in mod corect cererile, nu alege articolele corect aplicabile, nu apeleaza la avocat, nici la expert, dar crede ca stie mai bine decat toti, ca toti il saboteaza si ca nu are nevoie de nimeni.
La urma urmei, sunt doar doua volume de citit, unul numit Cod Civil si unul Procedura Civila...
In general recuza judecatori si ajunge sa fie cunoscut de intreg personalul instantei, de la grefieri si judecatori, la avocati si jandarmi. Primeste avertizari, uneori amenzi si ajunge sa se creada si mai nedreptatit in conspiratia kafkiana impotriva lui.
Un astfel de justitiabil, sau, de fapt, un astfel de altfel de justitiabil nu are mari sanse de reusita pentru ca el insusi se saboteaza. Procesele devin emotionale, instantele loc de varsare de frustrari si, asa, singur, isi da cu stangul in dreptul.
Nu poti sa te operezi singur asa cum nu poti sa te aperi singur in mod corect; esti subiectiv, iti scad sansele. De aceea avocatii cu dosare in instanta isi angajeaza avocat. Nu roaga un prieten avocat... ci aleg unul cu care nu au legaturi emotionale.
Inainte de a merge in instanta, inainte de a incheia un act juridic, inainte de a merge la banca... intrebati un avocat. Din ala rece, fara emotii.
