Asa cum e normal, fiecare parinte isi intretine copilul. Cel care nu o face e obligat de o instanta in general.
Totusi, sa iti hranesti copilul e cel mai elementar instinct parintesc; fata de aceasta obligatie, drepturile de parinte ar trebui sa fie subsidiare.
Din pacate, realitatea ne arata atat parinti care nu mai merg la vanatoare pentru pruncii lor, parinti care isi ingrijesc pruncii numai pentru vanatul dat de celalalt si chiar instante care nu respecta venitul legal al parintilor.
Desi Codul civil actual obliga instantele sa stabileasca pensia fiecaruia dintre cei doi parinti, in realitate pensia se stabileste mai ales pentru parintele la care copilul nu locuieste in mod permanent. Pana aici nu-i mare lucru, dar, in afara cartilor, realitatea ne arata ca sunt cazuri in care parintele la care ar trebui sa stea copilul il lasa sa stea permanent la celalalt parinte si atunci... alte dosare, alta disctractie pentru judecatori.
Sau mai vedem si cazuri in care, in timpul unui an, un parinte are drept de vizite circa 84 de zile pline pe an, adica aproape un sfert din intregul an calendaristic; in aproape 3 luni, parintele ala ii da de mancare, ii cumpara bilet de transport local, il duce la locuri de joaca, ii ia un tricou si o jucarie. Adica il intretine.
La un calcul, parintele acesta intretine copilul cam 450 de zile pe an din 365. Sau 366.
In paralel, celalalt parinte il intretine un maxim de 365 de zile anual. Sau 366.
In concluzie, desi legea da solutii corecte pentru stabilirea corecta a contributiilor parintilor, instantele aplica partial, bazandu-se pe intelegerea dintre parinti care, este evident, nu exista odata ce parintii au ajuns in fata judelui.
Privitor la cuantum, vom mai face discutii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu