joi, 28 noiembrie 2013
Nu mai cumparati gogoasa cu chichita avocateasca, nu exista chichite, exista stiinta de carte sau lipsa de stiinta.
Isi inchipuie oamenii ca pot face din orice bici, chiar daca e ilegal, doar sa gaseasca unul care sa-i zica ce chichita avocateasca sa foloseasca...
Aveti grija la promisiuni de chichite, la scheme si alte asemenea invarteli.
Relatia cu avocatul se bazeaza pe incredere reciproca, pe un contract, pe schimbul corect si cat mai complet de informatii si pe intelegerea a situatiei juridice. Poate asta e o chichita buna: cand ati inteles situatia, riscurile, solutiile propuse, atunci sunteti gata sa mergeti mai departe.
Succes!
miercuri, 26 iunie 2013
Pensii de intretinere sau bani de mancare
Asa cum e normal, fiecare parinte isi intretine copilul. Cel care nu o face e obligat de o instanta in general.
Totusi, sa iti hranesti copilul e cel mai elementar instinct parintesc; fata de aceasta obligatie, drepturile de parinte ar trebui sa fie subsidiare.
Din pacate, realitatea ne arata atat parinti care nu mai merg la vanatoare pentru pruncii lor, parinti care isi ingrijesc pruncii numai pentru vanatul dat de celalalt si chiar instante care nu respecta venitul legal al parintilor.
Desi Codul civil actual obliga instantele sa stabileasca pensia fiecaruia dintre cei doi parinti, in realitate pensia se stabileste mai ales pentru parintele la care copilul nu locuieste in mod permanent. Pana aici nu-i mare lucru, dar, in afara cartilor, realitatea ne arata ca sunt cazuri in care parintele la care ar trebui sa stea copilul il lasa sa stea permanent la celalalt parinte si atunci... alte dosare, alta disctractie pentru judecatori.
Sau mai vedem si cazuri in care, in timpul unui an, un parinte are drept de vizite circa 84 de zile pline pe an, adica aproape un sfert din intregul an calendaristic; in aproape 3 luni, parintele ala ii da de mancare, ii cumpara bilet de transport local, il duce la locuri de joaca, ii ia un tricou si o jucarie. Adica il intretine.
La un calcul, parintele acesta intretine copilul cam 450 de zile pe an din 365. Sau 366.
In paralel, celalalt parinte il intretine un maxim de 365 de zile anual. Sau 366.
In concluzie, desi legea da solutii corecte pentru stabilirea corecta a contributiilor parintilor, instantele aplica partial, bazandu-se pe intelegerea dintre parinti care, este evident, nu exista odata ce parintii au ajuns in fata judelui.
Privitor la cuantum, vom mai face discutii.
Totusi, sa iti hranesti copilul e cel mai elementar instinct parintesc; fata de aceasta obligatie, drepturile de parinte ar trebui sa fie subsidiare.
Din pacate, realitatea ne arata atat parinti care nu mai merg la vanatoare pentru pruncii lor, parinti care isi ingrijesc pruncii numai pentru vanatul dat de celalalt si chiar instante care nu respecta venitul legal al parintilor.
Desi Codul civil actual obliga instantele sa stabileasca pensia fiecaruia dintre cei doi parinti, in realitate pensia se stabileste mai ales pentru parintele la care copilul nu locuieste in mod permanent. Pana aici nu-i mare lucru, dar, in afara cartilor, realitatea ne arata ca sunt cazuri in care parintele la care ar trebui sa stea copilul il lasa sa stea permanent la celalalt parinte si atunci... alte dosare, alta disctractie pentru judecatori.
Sau mai vedem si cazuri in care, in timpul unui an, un parinte are drept de vizite circa 84 de zile pline pe an, adica aproape un sfert din intregul an calendaristic; in aproape 3 luni, parintele ala ii da de mancare, ii cumpara bilet de transport local, il duce la locuri de joaca, ii ia un tricou si o jucarie. Adica il intretine.
La un calcul, parintele acesta intretine copilul cam 450 de zile pe an din 365. Sau 366.
In paralel, celalalt parinte il intretine un maxim de 365 de zile anual. Sau 366.
In concluzie, desi legea da solutii corecte pentru stabilirea corecta a contributiilor parintilor, instantele aplica partial, bazandu-se pe intelegerea dintre parinti care, este evident, nu exista odata ce parintii au ajuns in fata judelui.
Privitor la cuantum, vom mai face discutii.
luni, 17 iunie 2013
Aspecte despre locuinta minorului
Prima indatorire a unui parinte si cea mai des incalcata este aceea sa fie acolo langa copilul lui.
Sa fie acolo inseamna, in primul rand, FIZIC.
Oricum ar da-o, un parinte care sta fizic departe de copil, uneori chiar daca nu din vina sa, isi diminueaza sansele de a mai locui cu copilul in caz de neintelegere cu celalalt parinte.
Nu prea conteaza motivele pentru care parintele a plecat de langa copil, nu conteaza ca a muncit in strainatate sau ca s-a distrat. Conteaza ca in perioada aceea copilul a stat cu... celalalt parinte!! Adica a existat increderea atunci ca va fi bine copilului cu celalalt parinte, asa se presupune, nu? Iar daca totusi nu i-a fost bine, parintele plecat trebuia sa stie asta; daca sgtia si totusi a mentinut starea de fapt iar nu e in avantajul lui.
Dupa cum vedeti, este extrem de important ca parintele care doreste ca locuinta copilului sa fie stabilita la el chiar sa fi petrecut timp cu copilul. Avem pentru asta art. 92 si art. 400 Cod civil. Si principiul ca nu plimbam copilul de colo-colo. Si legea 272.
Fiti langa copiii vostri!
sâmbătă, 15 iunie 2013
Raportul de ancheta psihosociala
Minunata ancheta cu nume atat de pompos! In teorie, in fiecare dosar in care o instanta e chemata sa ia o decizie privitoare la un minor trebuie facuta o astfel de ancheta. In fapt, mai nou se face doar la fond.
Ce e acest raport? O cerinta a legii si nimic mai mult, din pacate; in cazuri grave, ajuta. In cazuri normale, nu conteaza.
Un lucrator social se deplaseaza la parinte acasa, il intreaba ce mai face, daca lucreaza si cat castiga, care e camera copilului, uneori cere sa vada copilul dar daca nu se poate, nu-i nimic!! Aceasta este ancheta. Ar trebui ca ea sa includa discutii cu rude apropiate sua cu vecini, dar... timp putini, bani la fel, dosare multe! Dupa asta, lucratorul ia o hartie si, in circa 1,5 pagini, scrie ce a scris si la cel dinainte; e un copy-paste in genere.
Asa se reuseste, azi sa fie aparat dreptul copilului de a creste la acel parinte unde ii este mai bine! Pacat!
Ce e acest raport? O cerinta a legii si nimic mai mult, din pacate; in cazuri grave, ajuta. In cazuri normale, nu conteaza.
Un lucrator social se deplaseaza la parinte acasa, il intreaba ce mai face, daca lucreaza si cat castiga, care e camera copilului, uneori cere sa vada copilul dar daca nu se poate, nu-i nimic!! Aceasta este ancheta. Ar trebui ca ea sa includa discutii cu rude apropiate sua cu vecini, dar... timp putini, bani la fel, dosare multe! Dupa asta, lucratorul ia o hartie si, in circa 1,5 pagini, scrie ce a scris si la cel dinainte; e un copy-paste in genere.
Asa se reuseste, azi sa fie aparat dreptul copilului de a creste la acel parinte unde ii este mai bine! Pacat!
marți, 16 aprilie 2013
Acord iesire din tara - substituire acord
Cum se poate proceda:
1. o discutie serioasa, in absenta copilului; scurta si la obiect, fara prelungiri de razboaie: e laie sau balaie;
2. notificare (va ajuta sa faceti proba ulterior privind refuzul);
3. actiune in instanta
Discutia are ca scop sa informati cealalta parte. Finalitatea ei nu e neaparat sa obtineti o hartie sau o dovada, este insa fair play si va poate scuti de numeroase dureri de cap.
Ea poate fi urmata sau nu de un mail, un sms sau alt insxcris informal in care faceti referire la discutia avuta, pe scurt.
Notificarea are rolul de a arata intentia serioasa; nu numai incerc sa obtin acordul, ci fac tot ce pot in acest sens. Deseori se ajunge la un cadru orgenizat sau nu de discutii din care se poate ajunge la un acord: fie prin buna intelegere, fie prin mediere.
In instanta, obtinerea acestei substituiri a acordului se poate primi doar daca se dovedeste ca e spre binele copilului sa iasa din tara, care e interesul minorului si nu nevoia parintelui de a merge in Grecia; ajuta concursurile scolare, rudele in strainatate.
Daca copilul e prea mic pentru vacante cu scoala, doar pentru a merge in vacanta cu un parinte e discutabil; asta pentru ca nu se poate presupune ca daca un copil va petrece toate vacantele lui in Romania el va suferi ca dezvoltare. Totusi, si in aceste cazuri, o argumentare buna ar putea ajuta in fata judecatorului.
In fata celuilalt parinte ajuta daca, odata cu suplinirea acordului, se solicita si micsorarea sau neplata pensiei pe perioada cat copilul sta la celalalt parinte ori marirea programului ori altele similare. Arata disponibilitatea de a obtine un acord favorabil altora, este o procedura de tipul win-win si incurajeaza parintele care a refuzat acordul sa mai faca un efort pentru colaborare.
Unii le numesc concesii, altii negociere, pot fi vazute si ca manipulari, important e daca ii sunt favorabile si copilului sau nu.
In toate cazurile, inainte de a incepe un demers referitor la copil, informati-l; este dreptul lui la a sti, la a fi respectat si creeaza o relatie buna parinte-copil. Nu pierdeti din vedere ca faceti astea pentru el, asa incat cointeresati-l; ajuta la dezvoltarea raspunderii mai mult decat daca ar avea un animal de casa. Si presupune mai putina mizerie.
Succes!
marți, 10 mai 2011
De ce te temi...
2350 divortul in 4 luni...
Si uite-asa, batem record dupa record. Fie ca sunt instantele prea aglomerate, fie ca e criza prea neagra, mii de familii au divortat cu un termen de gandire SCURT de 30 de zile.
Din toate datele astea statistice ar fi interesant de aflat daca vreo familie s-a intors din drum, s-a orientat spre repararea relatiei in cele 30 de zile.
Adica, au folosit ele cuiva la ceva bun? Sau inseamna doar apa de ploaie pe niste pene de gasca?
Si uite-asa, batem record dupa record. Fie ca sunt instantele prea aglomerate, fie ca e criza prea neagra, mii de familii au divortat cu un termen de gandire SCURT de 30 de zile.
Din toate datele astea statistice ar fi interesant de aflat daca vreo familie s-a intors din drum, s-a orientat spre repararea relatiei in cele 30 de zile.
Adica, au folosit ele cuiva la ceva bun? Sau inseamna doar apa de ploaie pe niste pene de gasca?
marți, 3 mai 2011
Modificari in legea... divortului
http://www.youtube.com/watch?v=yoc6khqQpYM
Si uite-asa, dupa un an de pauza, revin cu divortul... care scoate din noi ce e mai urat si mai nedemn.
Avem oarecum ceva avantaje din modificarile de anul trecut ale Codului familiei, in sensul ca este mult incurajata intelegerea partilor pe toate aspectele.
Astfel, divortul la notar sau la ofiterul de stare civila sunt, pe de o parte, optiuni avantajoase din punct de vedere a timpului si nervilor consumati dar, pe de alta parte, durata lor descurajeaza impacarea partilor.
Sa nu ne intelegem gresit, sunt absolut de acord cu faptul ca e nevoie sa divortam amiabil si elegant daca se ajunge acolo, insa din pacate cred ca societatea noastra nu e matura indeajuns pentru ca individul, fara orgolii, sa se gandeasca bine atunci cand isi pune semnatura pe actul ala care-l va duce la despartire.
Mai degraba se prezinta in 30 de zile la ofiterul de stare civila sa termine divortul pentru ca... doar n-o sa se intoarca din drum sau o sa para neserios/neserioasa, nu?
Asa incat, desi o binecuvantare pentru instante, aceste divorturi extrajudiciare nu stiu cate efecte pozitive vor avea pe termen scurt.
Pe de alta parte, pentru divorturile cu copii rezultati din casatorie, instantele au inceput deja sa elimine automat termenul de impacare, audierea minorilor... asa incat se pare ca exista un tratament general mai superficial al importantei unui divort. Uneori, ideea divortului judiciar este inutila, avand in vedere schimbarea de mentalitate a atator instante.
Insa... poate ca va duce la o maturizare a societatii, a individului si poate ca, din usurinta cu care poti divorta va rezulta o ingreunare a modului in care luam aceasta decizie, un calcul mai amanuntit cu privire la numele de dupa casatorie al celuilalt, la viata copiilor de dupa divort, la viata noastra insasi si la schimbarile carora va trebui sa le facem fata.
Familii fericite tuturor!
Si uite-asa, dupa un an de pauza, revin cu divortul... care scoate din noi ce e mai urat si mai nedemn.
Avem oarecum ceva avantaje din modificarile de anul trecut ale Codului familiei, in sensul ca este mult incurajata intelegerea partilor pe toate aspectele.
Astfel, divortul la notar sau la ofiterul de stare civila sunt, pe de o parte, optiuni avantajoase din punct de vedere a timpului si nervilor consumati dar, pe de alta parte, durata lor descurajeaza impacarea partilor.
Sa nu ne intelegem gresit, sunt absolut de acord cu faptul ca e nevoie sa divortam amiabil si elegant daca se ajunge acolo, insa din pacate cred ca societatea noastra nu e matura indeajuns pentru ca individul, fara orgolii, sa se gandeasca bine atunci cand isi pune semnatura pe actul ala care-l va duce la despartire.
Mai degraba se prezinta in 30 de zile la ofiterul de stare civila sa termine divortul pentru ca... doar n-o sa se intoarca din drum sau o sa para neserios/neserioasa, nu?
Asa incat, desi o binecuvantare pentru instante, aceste divorturi extrajudiciare nu stiu cate efecte pozitive vor avea pe termen scurt.
Pe de alta parte, pentru divorturile cu copii rezultati din casatorie, instantele au inceput deja sa elimine automat termenul de impacare, audierea minorilor... asa incat se pare ca exista un tratament general mai superficial al importantei unui divort. Uneori, ideea divortului judiciar este inutila, avand in vedere schimbarea de mentalitate a atator instante.
Insa... poate ca va duce la o maturizare a societatii, a individului si poate ca, din usurinta cu care poti divorta va rezulta o ingreunare a modului in care luam aceasta decizie, un calcul mai amanuntit cu privire la numele de dupa casatorie al celuilalt, la viata copiilor de dupa divort, la viata noastra insasi si la schimbarile carora va trebui sa le facem fata.
Familii fericite tuturor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)