Nu am explicat niciodata poate scopul legii privind obligatiile parintelul care creste copilul raportat la relatiile copilului cu celalsalt parinte. Ei bine, el trebuie sa ii mentina copilului o parere buna despre celalalt parinte precum si disponibilitatea de a se vizita cu acesta.
Nu inseamna ca trebuie sa stea drepti la usa cand spune programul sau legea, trebuie doar sa se asigure ca, in caz de vizite, el va lucra in sensul ca acel copil sa isi vada si celalalt parinte.
Pentru asta, statul acasa cu urechea pe usa e prost, nu e in interesul copilului si al niciunuia dintre parinti, provoaca stres si nervi.
De asemenea, nici supararea maxima pe celalalt nu ajuta, ca nu stiti cum e in papucii lui, mai usor, mai greu, nu conteaza, nu stiti. In esenta, frustrarea e proasta, nu ajuta.
Ajuta ca, dat fiind situatia externa vointei dv. (situatie pe care nu o puteti schimba, asa e celalalt parinte si basta!) sa va asigurati ca copilul are un confort moral bun, ca nu sta si atarna de un fir de ata, ca ii dezvoltati amintiri despre cum era celalalt parinte, cum l-ati intalnit, laturile lui bune.
Orice parinte are o latura buna, fie si aceea ca a facut minunea aceea de copil al dv.
Relaxarea, cu ajutor de specialitate sau nu, va face minuni. Poate calma si celalalt parinte care nu va mai simti controlul asupra timpului din relatiile personale si va pune tot mai putina presiune pe copil.
Toate nevoile de a primi raporturi de la celalalt parinte despre ce a mancat, cat a dormit, cum s-a spalat copilul sunt nevoi de control. Daca sunt ale dv., trebuie eliminate ca va vor manca de viu. Daca sunt ale celuilalt, ele trebuie ignorate, ca tot pe dv. va vor manca de viu. In toate cazurile, si copilul e muscat.
Dezamorsarea situatiei si nu amorsarea a inca doua bombe, asta e scopul.
Iar legea spune clar: e in interesul copilului sa isi vada ambii parinti, asa incat atunci cand exista o aversiune in copil care nu poate fi indepartata cu cateva luni de consiliere, inseamna ca ea e adanca, sistemica, zilnic devoltata, undeva cineva o intretine sau nu face efort sao combata.
Pe copil nu-l ajuta sa isi urasca un parinte, cat de nepotrivit al fi acel parinte. Ura fata de un parinte, neacceptarea lui sunt create de abordari nepotrivite ale relatiei sale cu acesta. Asta tine nu de acel parinte (cat de bun sau ne-bun o fi), ci tine de educatia copilului in privinta ideii de parinte, de atitudinea din casa, de zi cu zi, privitoare la acel parinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu