marți, 16 aprilie 2013
Acord iesire din tara - substituire acord
Cum se poate proceda:
1. o discutie serioasa, in absenta copilului; scurta si la obiect, fara prelungiri de razboaie: e laie sau balaie;
2. notificare (va ajuta sa faceti proba ulterior privind refuzul);
3. actiune in instanta
Discutia are ca scop sa informati cealalta parte. Finalitatea ei nu e neaparat sa obtineti o hartie sau o dovada, este insa fair play si va poate scuti de numeroase dureri de cap.
Ea poate fi urmata sau nu de un mail, un sms sau alt insxcris informal in care faceti referire la discutia avuta, pe scurt.
Notificarea are rolul de a arata intentia serioasa; nu numai incerc sa obtin acordul, ci fac tot ce pot in acest sens. Deseori se ajunge la un cadru orgenizat sau nu de discutii din care se poate ajunge la un acord: fie prin buna intelegere, fie prin mediere.
In instanta, obtinerea acestei substituiri a acordului se poate primi doar daca se dovedeste ca e spre binele copilului sa iasa din tara, care e interesul minorului si nu nevoia parintelui de a merge in Grecia; ajuta concursurile scolare, rudele in strainatate.
Daca copilul e prea mic pentru vacante cu scoala, doar pentru a merge in vacanta cu un parinte e discutabil; asta pentru ca nu se poate presupune ca daca un copil va petrece toate vacantele lui in Romania el va suferi ca dezvoltare. Totusi, si in aceste cazuri, o argumentare buna ar putea ajuta in fata judecatorului.
In fata celuilalt parinte ajuta daca, odata cu suplinirea acordului, se solicita si micsorarea sau neplata pensiei pe perioada cat copilul sta la celalalt parinte ori marirea programului ori altele similare. Arata disponibilitatea de a obtine un acord favorabil altora, este o procedura de tipul win-win si incurajeaza parintele care a refuzat acordul sa mai faca un efort pentru colaborare.
Unii le numesc concesii, altii negociere, pot fi vazute si ca manipulari, important e daca ii sunt favorabile si copilului sau nu.
In toate cazurile, inainte de a incepe un demers referitor la copil, informati-l; este dreptul lui la a sti, la a fi respectat si creeaza o relatie buna parinte-copil. Nu pierdeti din vedere ca faceti astea pentru el, asa incat cointeresati-l; ajuta la dezvoltarea raspunderii mai mult decat daca ar avea un animal de casa. Si presupune mai putina mizerie.
Succes!
marți, 10 mai 2011
De ce te temi...
2350 divortul in 4 luni...
Si uite-asa, batem record dupa record. Fie ca sunt instantele prea aglomerate, fie ca e criza prea neagra, mii de familii au divortat cu un termen de gandire SCURT de 30 de zile.
Din toate datele astea statistice ar fi interesant de aflat daca vreo familie s-a intors din drum, s-a orientat spre repararea relatiei in cele 30 de zile.
Adica, au folosit ele cuiva la ceva bun? Sau inseamna doar apa de ploaie pe niste pene de gasca?
Si uite-asa, batem record dupa record. Fie ca sunt instantele prea aglomerate, fie ca e criza prea neagra, mii de familii au divortat cu un termen de gandire SCURT de 30 de zile.
Din toate datele astea statistice ar fi interesant de aflat daca vreo familie s-a intors din drum, s-a orientat spre repararea relatiei in cele 30 de zile.
Adica, au folosit ele cuiva la ceva bun? Sau inseamna doar apa de ploaie pe niste pene de gasca?
marți, 3 mai 2011
Modificari in legea... divortului
http://www.youtube.com/watch?v=yoc6khqQpYM
Si uite-asa, dupa un an de pauza, revin cu divortul... care scoate din noi ce e mai urat si mai nedemn.
Avem oarecum ceva avantaje din modificarile de anul trecut ale Codului familiei, in sensul ca este mult incurajata intelegerea partilor pe toate aspectele.
Astfel, divortul la notar sau la ofiterul de stare civila sunt, pe de o parte, optiuni avantajoase din punct de vedere a timpului si nervilor consumati dar, pe de alta parte, durata lor descurajeaza impacarea partilor.
Sa nu ne intelegem gresit, sunt absolut de acord cu faptul ca e nevoie sa divortam amiabil si elegant daca se ajunge acolo, insa din pacate cred ca societatea noastra nu e matura indeajuns pentru ca individul, fara orgolii, sa se gandeasca bine atunci cand isi pune semnatura pe actul ala care-l va duce la despartire.
Mai degraba se prezinta in 30 de zile la ofiterul de stare civila sa termine divortul pentru ca... doar n-o sa se intoarca din drum sau o sa para neserios/neserioasa, nu?
Asa incat, desi o binecuvantare pentru instante, aceste divorturi extrajudiciare nu stiu cate efecte pozitive vor avea pe termen scurt.
Pe de alta parte, pentru divorturile cu copii rezultati din casatorie, instantele au inceput deja sa elimine automat termenul de impacare, audierea minorilor... asa incat se pare ca exista un tratament general mai superficial al importantei unui divort. Uneori, ideea divortului judiciar este inutila, avand in vedere schimbarea de mentalitate a atator instante.
Insa... poate ca va duce la o maturizare a societatii, a individului si poate ca, din usurinta cu care poti divorta va rezulta o ingreunare a modului in care luam aceasta decizie, un calcul mai amanuntit cu privire la numele de dupa casatorie al celuilalt, la viata copiilor de dupa divort, la viata noastra insasi si la schimbarile carora va trebui sa le facem fata.
Familii fericite tuturor!
Si uite-asa, dupa un an de pauza, revin cu divortul... care scoate din noi ce e mai urat si mai nedemn.
Avem oarecum ceva avantaje din modificarile de anul trecut ale Codului familiei, in sensul ca este mult incurajata intelegerea partilor pe toate aspectele.
Astfel, divortul la notar sau la ofiterul de stare civila sunt, pe de o parte, optiuni avantajoase din punct de vedere a timpului si nervilor consumati dar, pe de alta parte, durata lor descurajeaza impacarea partilor.
Sa nu ne intelegem gresit, sunt absolut de acord cu faptul ca e nevoie sa divortam amiabil si elegant daca se ajunge acolo, insa din pacate cred ca societatea noastra nu e matura indeajuns pentru ca individul, fara orgolii, sa se gandeasca bine atunci cand isi pune semnatura pe actul ala care-l va duce la despartire.
Mai degraba se prezinta in 30 de zile la ofiterul de stare civila sa termine divortul pentru ca... doar n-o sa se intoarca din drum sau o sa para neserios/neserioasa, nu?
Asa incat, desi o binecuvantare pentru instante, aceste divorturi extrajudiciare nu stiu cate efecte pozitive vor avea pe termen scurt.
Pe de alta parte, pentru divorturile cu copii rezultati din casatorie, instantele au inceput deja sa elimine automat termenul de impacare, audierea minorilor... asa incat se pare ca exista un tratament general mai superficial al importantei unui divort. Uneori, ideea divortului judiciar este inutila, avand in vedere schimbarea de mentalitate a atator instante.
Insa... poate ca va duce la o maturizare a societatii, a individului si poate ca, din usurinta cu care poti divorta va rezulta o ingreunare a modului in care luam aceasta decizie, un calcul mai amanuntit cu privire la numele de dupa casatorie al celuilalt, la viata copiilor de dupa divort, la viata noastra insasi si la schimbarile carora va trebui sa le facem fata.
Familii fericite tuturor!
joi, 22 aprilie 2010
Despre mediere si avocatura
Am citit cu stupoare ca se cam duce o lupta incorecta pentru ca mediatorii sau avocatii sa aiba dreptate... Ba c-o fi buna, ba c-o fi rea medierea!
Nu despre asta e vorba, vorba este despre justitiabil, ce ii e lui mai comod, mai bine, despre actul de justitie care nu trebuie sa placa avocatului sau mediatorului, ci sa il multumeasca pe justitiabil si gata!
Pe langa asta, ne aventuram cu totii in dispute fara legatura cu esenta problemei.
Inteleg ca avocatii au un spirit combativ, insa sa ne uitam la situatie si la lege, nu la reactii emotionale.
In plus, e tare ciudat acelasi tip de combativitate la o profesie care ar trebui sa se axeze pe liniste si pace intre toate partile... Mediatorul are rolul de a impaca si nu de a lupta, nu?
In toate cazurile, eu ador medierea si as castiga si eu mai bine daca in loc sa pierd in instante 10 sau 17 luni intr-un dosar as merge cu clientul la mediere si as termina totul intr-o saptamana.
Si clientul meu ar fi mai castigat, caci ar plati si mai putin, ar dormi si mai putin stresat...
Ca eu sa nu am mai multe dosare pe rolul instantelor si sa incurajez cat mai multi clienti sa mearga la mediator, indicat ar fi ca mediatorii sa cunoasca ce pot tranzactiona si ce nu, care este limita unui contract de mediere, pe ce se axeaza el etc.
Altfel, ma voi vedea in instanta cu dosare de anulare a... contractelor de mediere si a hotararilor care le-au consfintit. Care tot de munca imi vor da, tot neproductiv va fi pentru client daca nu vom sti, fiecare, sa ne facem jobul si ne vom tine de care e mai tare si unde sa mearga clientul primul.
Nu conteaza daca un client ajunge la mine sau la tine, mediator; ambii trebuie sa-i spunem ca trebuie sa-si cunoasca drepturile si deci poate sa fie asistat de un avocat, ca si faptul ca e mai benefica pentru el o intelegere care, chiar proasta, costa deseori mai putin ca un proces bun castigat!!!
Dar deja par ca incerc sa mediez intre avocati si mediatori... iar eu sunt avocat in esenta mea, mediator nu ma vad in veci si pururi.
Nu despre asta e vorba, vorba este despre justitiabil, ce ii e lui mai comod, mai bine, despre actul de justitie care nu trebuie sa placa avocatului sau mediatorului, ci sa il multumeasca pe justitiabil si gata!
Pe langa asta, ne aventuram cu totii in dispute fara legatura cu esenta problemei.
Inteleg ca avocatii au un spirit combativ, insa sa ne uitam la situatie si la lege, nu la reactii emotionale.
In plus, e tare ciudat acelasi tip de combativitate la o profesie care ar trebui sa se axeze pe liniste si pace intre toate partile... Mediatorul are rolul de a impaca si nu de a lupta, nu?
In toate cazurile, eu ador medierea si as castiga si eu mai bine daca in loc sa pierd in instante 10 sau 17 luni intr-un dosar as merge cu clientul la mediere si as termina totul intr-o saptamana.
Si clientul meu ar fi mai castigat, caci ar plati si mai putin, ar dormi si mai putin stresat...
Ca eu sa nu am mai multe dosare pe rolul instantelor si sa incurajez cat mai multi clienti sa mearga la mediator, indicat ar fi ca mediatorii sa cunoasca ce pot tranzactiona si ce nu, care este limita unui contract de mediere, pe ce se axeaza el etc.
Altfel, ma voi vedea in instanta cu dosare de anulare a... contractelor de mediere si a hotararilor care le-au consfintit. Care tot de munca imi vor da, tot neproductiv va fi pentru client daca nu vom sti, fiecare, sa ne facem jobul si ne vom tine de care e mai tare si unde sa mearga clientul primul.
Nu conteaza daca un client ajunge la mine sau la tine, mediator; ambii trebuie sa-i spunem ca trebuie sa-si cunoasca drepturile si deci poate sa fie asistat de un avocat, ca si faptul ca e mai benefica pentru el o intelegere care, chiar proasta, costa deseori mai putin ca un proces bun castigat!!!
Dar deja par ca incerc sa mediez intre avocati si mediatori... iar eu sunt avocat in esenta mea, mediator nu ma vad in veci si pururi.
marți, 30 martie 2010
La registru sau Kafka revine
Cum spuneam... despre aceeasi autorizare de obiecte de activitate banala. Aia cu CI expirat si declaratia facuta de mine... nelegal... ma duc sa anexez in dosar declaratia facuta si semnata de client de data asta.
Pe langa faptul ca declaratia mea anterioara, desi semnata de asociat, nu avea trecute datele sale, asa incat nu au considerat-o legala, ma trezesc uimita ca trebuie sa anulez o declaratie… nevalabila conform legii! Care, oricum, ar fi fost automat “suprascrisa” de urmatoarea depusa dupa data.
Ma inarmez cu rabdare, urc inca un etaj, intru in biroul de audieri sa iau o cerere de audienta; pe care o completez si cu care astept linistita sa imi fie luata.
Si in final, dupa discutii interesante cu diversi colegi, aud numele societatii mele; cuminte, raspund ca la scoala si nu, nu era timpul sa intru, ci era timpul sa completez eu minuta! “Pentru celeritate”, mi se arunca printre dinti.
Si, da, am ajuns si inauntru. Unde astept sa aflu daca intr-adevar trebuie sa anulez actul acela ilegal: “Da, nu de-asta ati venit?” Eu venisem dintr-o mare curiozitate, sincer; si incerc sa-i expun doamnei, peste ghiseu, argumente de natura juridica, ca daca actul era necompletat cum trebuia, deci ilegal, care era logica sau temeiul legal al anularii actului nevalabil, neindeplinit cu toate cerintele legale si care, pe deasupra, mai fusese si inlocuit prin depunerea ultimei declaratii modificatoare…
Art. 17 indice 1 alin. 1: "Biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe langa tribunal, pe baza declaratiilor-tip prevazute la art. 15, elibereaza solicitantilor certificate constatatoare care atesta ca: … pct. c): s-a inregistrat declaratia-tip pe propria raspundere, din care rezulta modificarile intervenite fata de declaratia-tip anterioara."
Deci ultima se inscrie, ultima arata activitatile valabile, ultima "anuleaza" ce s-a declarat anterior, suprascrie, cum vreti...
O voce a venit de sub niste ochi mari, extrem de nedumeriti: “Nu vreti sa vi se fi respins cererea, nu?” Incerc sa nu o iau ca pe o amenintare, caci toti ne faceam treaba acolo si incep din nou a arata ca nu exista temei legal sa mi se respinga cererea, ca biroul nu POATE elibera pe baza ultimei declaratii, ci ELIBEREAZA si basta, fara loc de intoarcere! La care revine un argument bine bazat pe principii de drept si texte de lege:”Nu vreti sa riscati, nu?”
De data asta, ochii mei s-au marit, limba a picat inerta din cerul gurii de unde se pregatea sa mai articuleze ceva…
Si, multumita ca a invins, doamna se hotaraste sa imi mai dea un sfat pretios:”Luni seara (termenul solutionarii cererii mele), pe la 6-7, sa verificati stadiul dosar pe saitul nostru!”
“Pentru ce? Ca sa ce?”, incearca limba mea sa isi revina la viata! “Ca sa vedeti daca vi s-a admis cererea.” Daca au fost sesizate 2 probleme de catre registrator, ambele confirmate de catre persoana desemnata a solutiona cererea mea, nicio alta problema semnalata… ar putea sa nu se admita cererea?
“Ah, nu, stati linistita!” Deci: nu; si atunci, ce sa mai verific?
Va spun sincer, era ziua ochilor mari, care se casca din nou in fata mea “Ca sa fiti sigura!”, revin ei, cu acelasi temei de drept invocat anterior.
Sa fiu sigura ca ce? “Ca vi s-a admis cererea!” Si daca nu se admite, ce mai pot face? Daca luni seara, la 6-7, vad ca mi s-a respins cererea solutionata cu ore bune inainte, cererea cu rezolutie data deja, cererea kaput, ce mai pot face? Sa dorm in mai multa siguranta?
Am plecat si spre iesire m-am vazut in geam: semanam cu doama de la ghiseu, cred ca eram surori: aceiasi ochi mari, ficsi ca ai ei.
Am sa verific pe saitul registrului daca suntem surori, doar pentru siguranta.
Pe langa faptul ca declaratia mea anterioara, desi semnata de asociat, nu avea trecute datele sale, asa incat nu au considerat-o legala, ma trezesc uimita ca trebuie sa anulez o declaratie… nevalabila conform legii! Care, oricum, ar fi fost automat “suprascrisa” de urmatoarea depusa dupa data.
Ma inarmez cu rabdare, urc inca un etaj, intru in biroul de audieri sa iau o cerere de audienta; pe care o completez si cu care astept linistita sa imi fie luata.
Si in final, dupa discutii interesante cu diversi colegi, aud numele societatii mele; cuminte, raspund ca la scoala si nu, nu era timpul sa intru, ci era timpul sa completez eu minuta! “Pentru celeritate”, mi se arunca printre dinti.
Si, da, am ajuns si inauntru. Unde astept sa aflu daca intr-adevar trebuie sa anulez actul acela ilegal: “Da, nu de-asta ati venit?” Eu venisem dintr-o mare curiozitate, sincer; si incerc sa-i expun doamnei, peste ghiseu, argumente de natura juridica, ca daca actul era necompletat cum trebuia, deci ilegal, care era logica sau temeiul legal al anularii actului nevalabil, neindeplinit cu toate cerintele legale si care, pe deasupra, mai fusese si inlocuit prin depunerea ultimei declaratii modificatoare…
Art. 17 indice 1 alin. 1: "Biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe langa tribunal, pe baza declaratiilor-tip prevazute la art. 15, elibereaza solicitantilor certificate constatatoare care atesta ca: … pct. c): s-a inregistrat declaratia-tip pe propria raspundere, din care rezulta modificarile intervenite fata de declaratia-tip anterioara."
Deci ultima se inscrie, ultima arata activitatile valabile, ultima "anuleaza" ce s-a declarat anterior, suprascrie, cum vreti...
O voce a venit de sub niste ochi mari, extrem de nedumeriti: “Nu vreti sa vi se fi respins cererea, nu?” Incerc sa nu o iau ca pe o amenintare, caci toti ne faceam treaba acolo si incep din nou a arata ca nu exista temei legal sa mi se respinga cererea, ca biroul nu POATE elibera pe baza ultimei declaratii, ci ELIBEREAZA si basta, fara loc de intoarcere! La care revine un argument bine bazat pe principii de drept si texte de lege:”Nu vreti sa riscati, nu?”
De data asta, ochii mei s-au marit, limba a picat inerta din cerul gurii de unde se pregatea sa mai articuleze ceva…
Si, multumita ca a invins, doamna se hotaraste sa imi mai dea un sfat pretios:”Luni seara (termenul solutionarii cererii mele), pe la 6-7, sa verificati stadiul dosar pe saitul nostru!”
“Pentru ce? Ca sa ce?”, incearca limba mea sa isi revina la viata! “Ca sa vedeti daca vi s-a admis cererea.” Daca au fost sesizate 2 probleme de catre registrator, ambele confirmate de catre persoana desemnata a solutiona cererea mea, nicio alta problema semnalata… ar putea sa nu se admita cererea?
“Ah, nu, stati linistita!” Deci: nu; si atunci, ce sa mai verific?
Va spun sincer, era ziua ochilor mari, care se casca din nou in fata mea “Ca sa fiti sigura!”, revin ei, cu acelasi temei de drept invocat anterior.
Sa fiu sigura ca ce? “Ca vi s-a admis cererea!” Si daca nu se admite, ce mai pot face? Daca luni seara, la 6-7, vad ca mi s-a respins cererea solutionata cu ore bune inainte, cererea cu rezolutie data deja, cererea kaput, ce mai pot face? Sa dorm in mai multa siguranta?
Am plecat si spre iesire m-am vazut in geam: semanam cu doama de la ghiseu, cred ca eram surori: aceiasi ochi mari, ficsi ca ai ei.
Am sa verific pe saitul registrului daca suntem surori, doar pentru siguranta.
vineri, 12 martie 2010
La registru – o aventura
Intr-un fel sau altul am ajuns… sa autorizez niste activitati pentru o societate. Banal, nu? Din nefericire, completand actele, vaz ca actul lui nenea client e expirat… completez repede cu datele mele si, sigur, ma voi obliga sa depun declaratia clientului cu datele lui imediat ce voi putea, pana la termenul de solutionare. Vorbesc si cu clientul, telefonic, ok.
La ghiseu, doamna referent imi zice ca e o problema. Zic, da, luati dosarul asa, ca revin cu actul corect, primesc observatia. "Totusi, insista doamna, ce-ati facut de nu aveti obiect de activitate principal?" Eu: "NU AM OBIECT DE ACTIVITATE PRINCIPAL?!?" Se pare ca nu era…
Ba ca-i vina mea la demersul meu anterior, ba ca-i vina soacrei, zic “bine-bine, dar cine mi-ar fi acceptat o astfel de cerere si sa o si admita??” Desi nelegal, argumentul tine, asa ca doamna imi primeste dosarul cu 2 observatii: lipsa obiect de activitate principal (!!) si necesitate declaratie corecta.
Bon, merg si fac cerere de indreptare eroare, ca de unde mama mea sa fie lipsa de obiect: eu am certificatul de inmatriculare al firmei cu obiectul pe el, am actul constitutiv actualizat cu obiectul in el…
Depun copii dupa toate actele anexa la sesizarea mea... pe care unde sa o depun: ca una e indreptare eroare din vina mea, alta e din vina lor. Si daca nu stiu din vina cui e?
Uite-asa ma plimb intre ghisee ca un incepator care nu stie cu ce se mananca dreptul, ca un student care nu cunoaste unde sa se adreseze... depun cererea mea cu actele anexa, mi se returneaza actele: ca le avem la dosar, ce nevoie mai e? Nevoie e ca asa e normal sa depui ca sa dovedesti cererea ta...
Nevoie e ca se pare ca nu au vazut actele astea cand au sters de pe-acolo obiectul principal de activitate...
Le spun ca am cerere de mentiune depusa pentru societatea in cauza, le dau numarul cererii si sunt certata ca daca are societatea probleme, de ce am depus cereri?
Imi cer scuze, facandu-ma mica dupa ghiseu si explicand ca nu stiam harababura din inregistrarile lor, ca eu asa am aflat de amalgam...
Mi se returneaza grabit anexele ca nefiind necesare (ca oricand mai poti lua niste lectii de drept de la un registrator sau altul) si sunt trimisa sa mai depun si la cererea principala dovada cererii de indreptare eroare... Pai, zic, nu se duce automat la acelasi dosar? Ca e aceeasi firma?
"Mai stii..." e raspunsul zambaret si bazat pe text de lege al unei doamne dealtfel foarte dragute...
Depun si dovada ca exista o cerere de indreptare… din cauza careia termenul cererii principale se muta cu 15 zile mai tarziu.
Si sper sa nu imi apara surprize pe acelasi temei legale de tipul "mai stii?"
Se solutineaza cererea in sensul “indreptarii erorii sesizate de dv.” De unde, cine facuse, cum aparuse… pauza si multa imaginatie.
La ghiseu, doamna referent imi zice ca e o problema. Zic, da, luati dosarul asa, ca revin cu actul corect, primesc observatia. "Totusi, insista doamna, ce-ati facut de nu aveti obiect de activitate principal?" Eu: "NU AM OBIECT DE ACTIVITATE PRINCIPAL?!?" Se pare ca nu era…
Ba ca-i vina mea la demersul meu anterior, ba ca-i vina soacrei, zic “bine-bine, dar cine mi-ar fi acceptat o astfel de cerere si sa o si admita??” Desi nelegal, argumentul tine, asa ca doamna imi primeste dosarul cu 2 observatii: lipsa obiect de activitate principal (!!) si necesitate declaratie corecta.
Bon, merg si fac cerere de indreptare eroare, ca de unde mama mea sa fie lipsa de obiect: eu am certificatul de inmatriculare al firmei cu obiectul pe el, am actul constitutiv actualizat cu obiectul in el…
Depun copii dupa toate actele anexa la sesizarea mea... pe care unde sa o depun: ca una e indreptare eroare din vina mea, alta e din vina lor. Si daca nu stiu din vina cui e?
Uite-asa ma plimb intre ghisee ca un incepator care nu stie cu ce se mananca dreptul, ca un student care nu cunoaste unde sa se adreseze... depun cererea mea cu actele anexa, mi se returneaza actele: ca le avem la dosar, ce nevoie mai e? Nevoie e ca asa e normal sa depui ca sa dovedesti cererea ta...
Nevoie e ca se pare ca nu au vazut actele astea cand au sters de pe-acolo obiectul principal de activitate...
Le spun ca am cerere de mentiune depusa pentru societatea in cauza, le dau numarul cererii si sunt certata ca daca are societatea probleme, de ce am depus cereri?
Imi cer scuze, facandu-ma mica dupa ghiseu si explicand ca nu stiam harababura din inregistrarile lor, ca eu asa am aflat de amalgam...
Mi se returneaza grabit anexele ca nefiind necesare (ca oricand mai poti lua niste lectii de drept de la un registrator sau altul) si sunt trimisa sa mai depun si la cererea principala dovada cererii de indreptare eroare... Pai, zic, nu se duce automat la acelasi dosar? Ca e aceeasi firma?
"Mai stii..." e raspunsul zambaret si bazat pe text de lege al unei doamne dealtfel foarte dragute...
Depun si dovada ca exista o cerere de indreptare… din cauza careia termenul cererii principale se muta cu 15 zile mai tarziu.
Si sper sa nu imi apara surprize pe acelasi temei legale de tipul "mai stii?"
Se solutineaza cererea in sensul “indreptarii erorii sesizate de dv.” De unde, cine facuse, cum aparuse… pauza si multa imaginatie.
joi, 11 martie 2010
Cate ceva despre contractele de asistenta juridica
Un client si un avocat incheie un contract care trebuie citit. Nu ca sa-i facem avocatului placere, ci ca sa stim noi ce sa asteptam de la relatia asta profesionala.
De regula, contractul e un tipizat de la barou, de vreo culoare minunata, roz-bonbon sau galben-pai… :D si are, oricum, doar o pagina. Orice intelegere a partilor, suplimentara, trebuie facuta in scris.
Trebuie mentionat ca orice nu e facut in scris se stabileste dupa niste reguli general legiferate, prea general insa pentru a determina partea in culpa. Deci: asigurati-va ca tot ceea ce vi s-a promis e scris acolo sau intr-o hartie aditionala, semnata de ambele parti.
Asigurati-va ca primiti un exemplar din contract si ca nu dati bani fara chitanta; orice lipsa a chitantierului etc. se poate suplini printr-o hartiuta semnata de cel care primeste banii, unde se scrie suma, ce reprezinta, in baza carui contract si obligatia de a emite chitanta fiscala in cel mai scurt timp. Nu e normal, dar e un inceput si arata buna-intentie a avocatului.
Revenind la contract, daca el prevede redactari de acte, asigurati-va ca sunt mentionate: ce acte, cate exemplare, daca este asigurata asistenta la semnare, cate consultatii sunt incluse in onorariu, daca actul va fi si atestat de avocat, daca veti fi asistat la notar etc.
Daca acel contract prevede reprezentare intr-o anumita problema, ar trebui precizat: in fata cui, de cate ori sau in ce interval, care sunt puterile reprezentantului (optional, in cazul ca nu are puteri depline). De regula, reprezentarea in instanta se incheie pe etape procesuale…
Sigur, pare nedrept la o prima vedere, insa daca avocatul isi asuma de la bun inceput toate fazele procesuale (2, 3 sau chiar mai multe, cate pot fi), el nu poate estima cu acuratete cantitatea de munca si va face o medie pe care cere bani, sa spunem ca 2 etape procesuale.
Daca nimeni nu ataca sentinta, va treziti ca ati platit pentru o etapa care nu se mai exercita… daca hotararea este executata de buna-voie ati platit o executare silita care nu mai e silita…
Asa incat, ceea ce la prima vedere este dezavantajos vine, in esenta, in ajutorul ambelor parti, caci o etapa procesuala inceputa deja este mai usor de estimat la nivel de munca necesara, numar de termene etc.
Intr-o cale de atac iti poti da seama cat vei munci abia dupa ce aceasta incepe, in functie de temeinicia hotararii anterioare etc., asa incat estimarea facuta dupa declararea ei va fi mai realista si, in mod normal, mai ieftina decat estimarea facuta generalissim, pe nevazute.
Intotdeauna, daca avocatul percepe pentru un dosar un onorariu x, intrebati ce include onorariul acela exact: numar de consultatii, explicatii pe mail, cate reprezentari (fie si numai determinabile, de genul: reprezentari in instanta pe toata durata fondului) etc.
Puteti detalia onorariul pe “etape ale unei etape”… anume: atata pentru actiune, atata pentru interogatoriu, atata pentru obiective expertiza etc. Astfel, ambele parti stiti cu exactitate ce anume merita banii aia.
Nu uitati, pe langa toate detaliile legate de onorariu, sa stabiliti exact care este termenul de plata (sau termenele, in cazul ca se plateste esalonat ori pe etape). Nu trebuie trecut cu vederea ca in cazul neplatii in termen a onorariului avocatul poate considera contractual reziliat fara vreo notificare catre dv., deci trebuie ori sa conveniti altfel ori sa fiti atent la termene.
Aveti dreptul sa negociati totul in acel contract: sume, termene etc. si aveti dreptul sa incheiati contractul scris la data la care ati convenit asupra tuturor aspectelor si nu ulterior, la vreo data la care puteti plati un avans ori chiar intreg onorariul.
Aveti un cuvant de spus, sunt banii si interesele dv. Pastrati legatura constant cu avocatul dv., nu considerati ca ati rezolvat problema doar angajandu-l.
De regula, contractul e un tipizat de la barou, de vreo culoare minunata, roz-bonbon sau galben-pai… :D si are, oricum, doar o pagina. Orice intelegere a partilor, suplimentara, trebuie facuta in scris.
Trebuie mentionat ca orice nu e facut in scris se stabileste dupa niste reguli general legiferate, prea general insa pentru a determina partea in culpa. Deci: asigurati-va ca tot ceea ce vi s-a promis e scris acolo sau intr-o hartie aditionala, semnata de ambele parti.
Asigurati-va ca primiti un exemplar din contract si ca nu dati bani fara chitanta; orice lipsa a chitantierului etc. se poate suplini printr-o hartiuta semnata de cel care primeste banii, unde se scrie suma, ce reprezinta, in baza carui contract si obligatia de a emite chitanta fiscala in cel mai scurt timp. Nu e normal, dar e un inceput si arata buna-intentie a avocatului.
Revenind la contract, daca el prevede redactari de acte, asigurati-va ca sunt mentionate: ce acte, cate exemplare, daca este asigurata asistenta la semnare, cate consultatii sunt incluse in onorariu, daca actul va fi si atestat de avocat, daca veti fi asistat la notar etc.
Daca acel contract prevede reprezentare intr-o anumita problema, ar trebui precizat: in fata cui, de cate ori sau in ce interval, care sunt puterile reprezentantului (optional, in cazul ca nu are puteri depline). De regula, reprezentarea in instanta se incheie pe etape procesuale…
Sigur, pare nedrept la o prima vedere, insa daca avocatul isi asuma de la bun inceput toate fazele procesuale (2, 3 sau chiar mai multe, cate pot fi), el nu poate estima cu acuratete cantitatea de munca si va face o medie pe care cere bani, sa spunem ca 2 etape procesuale.
Daca nimeni nu ataca sentinta, va treziti ca ati platit pentru o etapa care nu se mai exercita… daca hotararea este executata de buna-voie ati platit o executare silita care nu mai e silita…
Asa incat, ceea ce la prima vedere este dezavantajos vine, in esenta, in ajutorul ambelor parti, caci o etapa procesuala inceputa deja este mai usor de estimat la nivel de munca necesara, numar de termene etc.
Intr-o cale de atac iti poti da seama cat vei munci abia dupa ce aceasta incepe, in functie de temeinicia hotararii anterioare etc., asa incat estimarea facuta dupa declararea ei va fi mai realista si, in mod normal, mai ieftina decat estimarea facuta generalissim, pe nevazute.
Intotdeauna, daca avocatul percepe pentru un dosar un onorariu x, intrebati ce include onorariul acela exact: numar de consultatii, explicatii pe mail, cate reprezentari (fie si numai determinabile, de genul: reprezentari in instanta pe toata durata fondului) etc.
Puteti detalia onorariul pe “etape ale unei etape”… anume: atata pentru actiune, atata pentru interogatoriu, atata pentru obiective expertiza etc. Astfel, ambele parti stiti cu exactitate ce anume merita banii aia.
Nu uitati, pe langa toate detaliile legate de onorariu, sa stabiliti exact care este termenul de plata (sau termenele, in cazul ca se plateste esalonat ori pe etape). Nu trebuie trecut cu vederea ca in cazul neplatii in termen a onorariului avocatul poate considera contractual reziliat fara vreo notificare catre dv., deci trebuie ori sa conveniti altfel ori sa fiti atent la termene.
Aveti dreptul sa negociati totul in acel contract: sume, termene etc. si aveti dreptul sa incheiati contractul scris la data la care ati convenit asupra tuturor aspectelor si nu ulterior, la vreo data la care puteti plati un avans ori chiar intreg onorariul.
Aveti un cuvant de spus, sunt banii si interesele dv. Pastrati legatura constant cu avocatul dv., nu considerati ca ati rezolvat problema doar angajandu-l.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)