Acord pentru iesirea din tara si/sau pasaport

Exista diferente intre procedura notariala si cea de instanta, atat in dovedirea diverselor situatii juridice/fapte juridice, dar si in abordare. Si e normal.

Ca avocat, recomand notificarea si chemarea la notar cf. procedurii de punere in intarziere din Codul civil. Nu e rau sa folositi un executor.
De asemenea, daca autoritatea parinteasca se exercita in comun (regula), e necesar acordul ambilor parinti pentru pasaport si iesirea din tara. In consecinta, acordurile este normal sa se conditioneze reciproc pentru a se contracara dorinta de control a ambilor parinti. Nevoia asta de control va costa in plus aproape fiecare concediu petrecut in afara tarii circa 50 de euro.

Notificarea ar trebui sa arate avantajele ambilor parinti pentru a da acordul concomitent si neconditionat, precum si costurile ulterioare, efectele punerii in intarziere etc.

Va dau un exemplu: eu vreau sa-mi iau copilul in concediu in Grecia, tatal nu il lasa. Il notific pe tata ca ii dau acordul de iesire din tara si de pasaport odata cu acordul lui pentru iesire din tara si eliberare pasaport.
Avantaje: nu ne mai certam in instanta, nimeni nu controleaza programul nimanui, ambii avem libertate de iesit in concediu, copilul se bucura de doua concedii, putem face pasaport pe trei ani (costuri mai mici per concediu, mai exact ne costa sub 10 euro anual pe fiecare raportat la 25 de euro anual pe fiecare), costul acordurilor notariale scade la jumatate (caci avem un singur act semnat de ambii la notar, cheltuieli impartite).
Pentru situatia de a-mi da acordul cu o zi inainte de plecare, ii arat ca este necesar un minim de 24 de ore pentru eliberarea pasaportului in regim de urgenta, caz in care ar fi mai scump, colaborarea s-ar baza pe lipsa de incredere si incercare de control reciproc, copilul ar fi in incertitudine, dezavantajos pe toaoa linia.
In aceasta situatie, sa considere prezenta notificare ca punere in intarziere cf. Codului civil, situatie in care actiunea mea in instanta pentru suplinirea acordului ar duce la cheltuieli de judecata pentru partea adversa indiferent de recunoasterea dreptului meu pana la prima zi de judecata (precizarea onorariului avocatului contactat, cu sume certe, totul exact).
Mentionez si datele pentru iesirea mea din tara, anume 9-16 iulie, tara de destinatie Grecia, Hotel X din statiunea Y, rezervare via firma Z, avans ori cost total achitat L lei (in situatia pierderii sejurului din lipsa acordului, voi putea alege sa ma adresez instantei pentru daune materiale ca urmare a lipsei acordului promis, eu facand respectivele cheltuieli exclusiv in baza promisiunii lui).

In mare, cam asta... de la situatie la situatie notificarea se adapteaza. Psihologic, ar trebui sa fie mai dura in cazul persoanelor care asculta autoritatile si bazata mai degraba pe accesorii pentru persoanele care contesta autoritatile. Asta decide fiecare pentru el, avocatul neputand cunoaste specificul partii adverse clientului sau.
Ideea unei notificari este sa se obtina din ea tot ce se poate: probe pentru ajungerea in instanta eventual, incercarea de negociere amiabila, promisiunea unui comportament minim similar din partea mea, asigurarea lipsei de control a mea fata de concediul partii adverse. Astfel, pot astepta, de exemplu, raspunsul pe mail cu ziua si notarul ales, intelegand sa dau valoare de comunicare de punere in intarziere respectivului mail de raspuns la adresa mea pentru a preintampina cheltuirea de catre partea adversa a unor sume pentru notificarea prin executor/avocat.
In situatia asta dau aceeasi insemnatate oricarui mail de raspuns din partea partii adverse, inclusiv a unui refuz. Fac mentiuni suplimentare in functie de existenta unui avocat al partii adverse sau nu, cum ar fi valoarea pe care o poate avea lipsa unui raspuns etc.
Ii dau si un termen in care astept raspuns si citatie de la notar, un minim de 2 saptamani, sa spun.

Se trateaza in notificare de la o varianta posibila pana pe la 3-4, nu mai mult. Si asa stim fiecare, si eu si partea adversa, ce se va intampla, care sunt pasii de urmat, care sunt costurile estimate ale unei astfel de proceduri in diferite circumstante etc. Si daca nu iese decat cea mai oneroasa dintre ele, anul viitor aceeasi procedura are mari sanse sa fie mai ieftina, macar putin.
Si pentru ca ideea e sa punem bazele unei relatii sanatoase, de fiecare data cand as obtine un lucru bun pentru copil, i-as multumi celuilalt parinte. Ideea e de a duce la o schimbare a ostilitatii in colaborare. Ca nu ne place, e ok. Si daca ajungem in instanta cu zeci de dosare tot acolo ajungem, sa ne supunem unor hotarari care nu ne plac dar pe care trebuie sa le punem in practica. Doar ca ne costa mai multi nervi, timp si bani.

Cu copiii la proteste

Ca idee, nimic nu interzice exprimarea unui copil si protestul lui legal. Protestele din zilele astea insa nu au fost tocmai legal organizate, asa incat exista o problema din acest punct de vedere.
Pe de alta parte, situatia de fapt iesita din comun din Piata Victoriei din ultimele doua saptamani cred ca anuleaza faptul ca protestele nu au avut autorizatie. Uneori, chestiuni de fapt evidente suprascriu teorii invechite.
Dar si in teorie, atata timp cat nu urmaresti foloase, santajarea prin expunerea copiilor, abuzarea copiilor prin conditiile in care ii tii, prin ideile pe care le promoveaza protestul, prin violenta la care ii expui, prin induiosarea autoritatilor de prezenta lor, nu vad ce anume lege s-ar incalca.
Si copiii au dreptul sa aiba o opinie, legislatia nationala si internationala sustine informarea lor raportat la gradul de maturilate a lor si incutrajeaza exprimarea lor libera.

In privinta sesizarilor anonime ale Autoritatii Nationale pentru Protectia Copiilor, ele nu vor avea o finalitate. Legal Autoritatea nu poate sa amendeze parintii, motivele vor fi destul de slabe si nu vor tine in instanta. Ba mai mult, sunt parinti care au ajuns acolo tocmai pentru ca vedeau mai degraba un mare loc de joaca in piata, fara a fi tentati de protest. Erau colegi de gradinita si scoala ai copilului. Erau activitati de duminica si de iesit cu familia.
Daca peste toate astea pui si ideea de baza, anume educarea simtului civic, exprimarea ideii ca ceva nu-ti place in societate si iei atitudine, sustinerea unui punct de vedere, toate astea in mod pasnic si frumos, cred ca ar trebui premiati parintii aia, nu amendati.
Sa inveti un copil ca ai venit sa sustii o idee fara sa te bati, fara sa fii agresiv, colaborand cu fortele de ordine, cu ceilalti protestatari, intr-o comuniune care se organizeaza frumos ad-hoc e o lectie buna de viata.
Sa ii arati copilului ca intr-o multime trebuie sa te tii aproape de cei dragi, sa gasesti metode de a-i recunoaste, de a-i contacta la nevoie, sa identifici nevoile unei multimi pentru copiii mai mari (adunarea are nevoie de o motivatie, de mancare, de apa, de o activitate sau mai multe, pancarte sau alte nevoi specifice grupului), toate astea sunt izvoare de educare civica si sociala foarte pretioase.

In consecinta, e o mare risipa de resurse cu aceste sesizari, resurse care sunt si-asa prea putine. E o pierdere de vreme pentru sanctiuni care nu se vor aplica si nu se vor sustine. Consumarea timpului functionarului si-asa prea ocupat si nemotivat.

OUG, Monitorul oficial si moartea statului de drept

http://www.monitoruloficial.ro/emonitornew/emonviewmof.php?fid=MS43NTM3OTA5MDEzNjM5RSszMA==

De azi pot fura, legal, in valoare de maxim 200000 de lei, functionari publici si rudele lor pana pe la gradul doi. Adica, daca eu una n-am curaj, ma ajuta sora-mea si scapam amandoua cu capul sus si fara sa negam ca am cumparat un creion de 199000 de lei din bani publici.
Mai mult, in cazul in care ne gaseste careva cu acel creion la suprapret, nu numai ca nu riscam o sanctionare penala, insa niciu pe cale civila nu riscam sa dam banii inapoi statului roman.
Cf. art. II pct. 1 din OUG nr. 13/2017 nou publicata in MO 91/01.02.2017 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. b) teza I, in cazul in care fapta nu e prevazuta de legea penala (si nu mai e prevazut abuzul in serviciu pentru prejudicii ca acel creion de 199000 de lei), instanta lasa nesolutionata latura civila!!
Latura civila e partea aia din proces in care statul isi poate cere cei 199000 de lei inapoi, or s-au asigurat azi ca:
1. daca furi sub 200000 de lei esti cinstit
2. ce-i furat e bun furat. Cel putin in procesul penal.
Ce sa-i faci, asa sunt ordonantele cu nr. 13 date in miez de noapte. S-au saturat sa stea peste program si de-acum vor sa fure pe zi.
Imi place ca CSM sugereaza sa fie invitat Avocatul poporului sa ia atitudine!!

In acest moment, traiesc si plang.

https://www.facebook.com/events/407705119573199/

Raportul de ancheta psiho-sociala - varianta telefonica

Azi, din lipsa de timp a supraaglomeratilor angajati de la asistenta si protectia copilului... raportul de ancheta psiho sociala se face telefonic.
Nu e suficient ca, de la modificarea anchetei sociale in ancheta psiho-sociala nimic nu s-a schimbat, ca intalnim nimicuri atotcuprinzatoare in cele maxim 2 pagini de raport, cum ar fi venitul parintilor... si declaratiile acestora... insa mai nou, anchetele se fac telefonic. Uneori, cu o descindere anuntata de maxim 2 minute acasa la minor.

Unde e camera lui? Unde doarme? Ok, e curatenie... Asta e telefonul meu, o zi buna!

Si gata cu dreptul copilului de a fi aparat de un tert cunoscator de psihologie! La revedere ajutor la adaptare la divort, la separare, frici de abandon etc.
Gata cu dreptul copilului la doi parinti, gata cu vreo consiliere parentala, gata cu intrebari despre relatii de familie, violenta, discutii cu vecinii etc.
Gata, s-a terminat ancheta.
S-a terminat si protectia copilului vostru, acum luati-l si rupeti-l in doua!

Ziua europeana a justitiei - azi, 25 octombrie 2016

Justitia nu e o fata mare sau o persoana cat de mica. Ea nu are un j mare in frunte, desi eu l-as desena urias. Limba romana zice ca nu-i corect.
Totusi, cu j mare sau mic, s-o sarbatorim, zice Consiliul Europei si Comisia Europeana de vreo 13 ani.
In sensul asta, cativa studenti la drept merg la CSM. In rest, cred ca sunt neinformata. Nu cunosc o initiativa a vreunei instante, barou, uniune de drepturi civile sa caute cetateanul de rand si sa-i arate ceva.
Sa mearga un jude sa tina o lectie despre drepturile copiilor intr-o scoala romaneasca. Sa ma duc eu sau un coleg sa le aratam cum decurge un proces in Romania... nimic.
Nu exista initiative de informare despre drepturi, despre moduri de cunoastere, despre cum functioneaza sau ar trebui sa functioneze domnia sa, justitia.
Doar atat: http://www.csm1909.ro/csm/index.php?lb=ro

Cuiul lui Pepelea - poveste moderna despre dreptul la domiciliu, locuinta si viata privata

Problema: cand unul dintre coproprietari locuieste exclusiv intr-un imobil. 

Realitate: Nu exista cuiul loui Pepelea in legislatia europeana. Indiferent ce drepturi de proprietate sau altele ai avea, nu poti intra intr-un imobil unde locuieste altul sa-ti agati haina in cuiul tau. 

Nimeni nu are dreptul a intra in domiciliul de fapt (locuinta) altei persoane, indiferent de dreptul de proprietate sau altul asupra imobilului, fara acceptul celui domiciliat acolo.

Un coproprietar are dreptul sa intre in imobilul care este domiciliul dv. de fapt (nu conteaza ce scrie in buletin) exact cum aveti si dv. dreptul sa intrati la el: cu acceptul celui care locuieste acolo. Atat.

Dreptul de proprietate este diferit de dreptul la viata privata (care include si domiciliul).

Aveti drept de proprietate asupra imobilului, asta nu va da dreptul sa aveti cheie, ca nici proprietarul imobilului inichiriat nu are drept sa intre in casa lui proprie si personala fara acordul chiriasului. Pentru ca si dreptul sau la proprietate e protejat, dar si dreptul locatarului la viata privata.

In momentul in care a vrut sa obtina bani pentru proprietatea sa, a cedat temporar o parte din drepturile pe care le avea.

In momentul in care primesti pe cineva in casa, fizic, si accepti sa isi stabileasca locuinta acolo (nu in acte, ci in fapt), accepti ca nu poti sa intri peste el noaptea sa-ti mai iei zmeul din dulap ca atunci bate vantul si vrei sa-l inalti. Singur, prin accept tacit ori verbal, iti limitezi folosinta imobilului.

Nu iti ia nimeni nimic din dreptul tau de proprietar, singur accepti ca un alt om poate ca, in casa pe care ai un drept de proprietate, sa aiba intimitatea lui, viata lui proprie, emotiile lui, momentele lui de singuratate, de liniste, ca isi poate lasa lenjeria nearanjata intr-o zi fara riscul sa intre cineva sa i-o admire, sa se simta in siguranta, fara interferenta cuiva nepoftit de el.

Asta inseamna ca nu inviti oameni la tine ca sa urmaresti ce sapun folosesc, de cate ori se rad, ce tip de mancare au in frigider, care e culoarea lenjeriilor de perna. Asta miroase a hartuire.

La randul tau insa, aceeasi protectie legala care te limiteaza, te apara si pe tine ca noaptea nimeni nu-si ia oalele de zestre de la tine din domiciliu (si de la el din casa) fara acordul tau. Indiferent a cui e casa, masa si dulapul in care doreste sa umble.

Asa ai garantia ca nu esti hartuit in propriul domiciliu. Si pentru ca garantia asta sa fie eficienta, nu conteaza daca ai mutatie, flotant, resedinta ori domiciliul legal acolo. Nu. Viata ta privata si domiciliul in sensul protectiei legii este locul unde pui capul pe perna noaptea, unde te cauta prietenii cel mai des, unde iti tii lucrurile de care esti atasat emotional.

Un om poate avea mai multe astfel de domicilii, unele temporare, unele permanente.

Nimeni nu are dreptul sa sparga usa acolo unde e proprietar dar nu si locatar, se numeste violare de domiciliu si se incadreaza in sfera infractiunilor. Nu conteaza cine e proprietar al acelui domiciliu, ci cine e cel ce domiciliaza acolo. Nu conteaza ce scrie in buletin, acela e domiciliul legal, fiscal uneori, dar nu face obiectul protectiei acestei legi. E altceva.

Asadar, aveti grija cine ce foloseste de la voi, simpla folosire ii confera drepturi. Si, ca sa ni se respecte drepturile, trebuie sa le respectam si noi pe ale altuia. 

Libertatea mea se intinde pana acolo unde incepe libertatea ta. Si invers. 

Salariul minim net pe economie

Nu este reglementat in legislatia romana salariul minim net pe economie. Totusi, unele instante stabilesc pensii de intretinere raportate la acest minim net... pe economie chiar uneori. 

Acesta efectiv nu exista, singura reglementare fiind despre salariul minim brut pe economie. Salariul net se calculeaza de la individ la individ, personal, in functie de angajare in domeniul public ori privat, de deduceri sau alte facilitati personale... Pentru a calcula netul meu sau al dv., este necesar mai mult decat aplicarea a 2-3 calcule intr-un calculator pe internet, trebuie adeverinte de diverse tipuri, de domeniul unde lucreaza omul respectiv si altele.

In consecinta, daca intr-un dosar instanta nu a calculat care ar fi netul PARATULUI, acea sentinta nu e corecta, dupa mine, caci nu exista un net minim al intregii economii. Pentru acel calcul ma tem ca ar fi necesara o expertiza contabila... de resurse umane macar, pentru a stabili salariul minim net al unui anumit om.

Pe de alta parte, Codul civil zice de venitul net, ceea ce e altceva fata de salariul net. Nu faceti confuzie, si profitul net e altceva. 

La ce sa se raporteze instantele in situatia in care paratul nu are venit? E normal ca un om fara venit sa scape de anumite obligatii legale?

In privinta legaturii dintre venit si obligatii, imi e greu sa inteleg de ce un om fara venit nu trebuie sa respecte aceleasi legi ca si mine, de ce e el mai destept sau privilegiat fata de mine.
Adica daca eu am venit, pot plati amenzi, pot avea obligatii civile, mi se pot cere pretentii si reparatii ale celor ce le stric, mi se poate cere si o pensie... dar omul care saracul nu lucreaza nu are de ce sa plateasca la fel ca mine. Daca omul care nu lucreaza imi rupe masina, asta e, nasol, nu poate avea obligatii. Pentru ca el e deosebit, el e muritorul de foame privilegiat.
Daca vine un copil la mine sa vrea pensie, ce sa-i spun? Imi pare rau, copile, dar vezi tu, parintele asta al tau e deosebit, e ceva aparte, el e... sarac. El ce sa-mi spuna? Ceva de genul: a, ma iertati, mi-a si cam trecut foamea acum ca mi-ati spus. 

Pe de alta parte, legal, instantele nu au la ce se raporta, asa incat au gasit minunea jurisprudentiala cu salariul minim... net sau brut.

Nu stiu daca exista cazuri de judecata cu parintele chiar nu are de unde plati pensie, insa in mod normal, copilul care cere efectiv stie daca are de unde obtine ceva... deci ar cam sti ca parintele lui nu cu ceapa si cartofi se hraneste.
Cate cazuri de ”noi te-am facut, dar noi te crestem daca vrem” am gasit!!... Uf...